1. Ocultarea activităţilor lui Alexandru Şafran
A.F. contestă de la început afirmaţia mea că activităţile lui A. Şafran au fost ocultate, afirmând, eronat, că cei care au scris despre tragedia evreilor din România au prezentat cu echilibru şi în spiritul documentelor de arhivă poziţia şi rolul lui Wilhelm Filderman, preşedintele Federaţiei Uniunii Comunităţilor Evreieşti (FUCE) şi Alexandru Şafran, şef rabin (1940-1947). A.F. este însă prins în capcana propriilor sale contradicţii, afirmând, fără să vrea, că este de acord cu autorul [C. Iancu] că este dificil de a explica de ce numele lui Şafran nu figurează în Cartea Neagră. În cartea mea, explic ceea ce m-a determinat să alcătuiesc culegerea de documente: ocultarea activităţilor şef rabinului Şafran în diferite lucrări şi dispariţia misterioasă a corespondenţei sale oficiale (în arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România se află 117 dosare conţinând corespondenţa oficială a lui Moses Rosen şi un singur dosar Alexandru Şafran, în care majoritatea documentelor, relative la perioada de după 1945, pun în evidenţă animozitatea rabinului roşu faţă de cel care a fost alungat din postul său).
În Memoriile postume ale lui Filderman, editate de J. Ancel (W. Filderman, Memoirs and Diaries, vol. 1, 1900-1940, Tel-Aviv şi Ierusalim, 2004), care acoperă perioada ce se întinde de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în luna august 1940 inclusiv, activitatea lui A. Şafran este în întregime omisă: numele lui nu este citat decât o singură dată (p. 512), pentru a preciza că şef rabinul ar fi afirmat că preşedintele Filderman era indispensabil comunităţii. Textul memoriilor nu conţine nicio indicaţie privind colaborarea dintre Şafran şi Filderman, iar niciuna dintre multiplele şi importantele intervenţii ale lui Şafran la Senat sau pe lângă membri ai guvernului nu este amintită, deşi ze
