Chiar dacă numele româneşti de produse care ajung acum în coşurile de cumpărături sunt numeroase, cele care aparţin în continuare firmelor româneşti aproape că se pot număra pe degete. Mărci româneşti de bere, ciocolată, detergenţi, apă sau îngheţată au ajuns în ograda companiilor străine. Ce au pierdut şi ce au câştigat aceste mărci?
Asemenea caselor regale, şi mărcile au istorii zbuciumate sau glorioase; unele au un traseu scurt, stingându-se înainte să strălucească, iar altele par să biruie deceniu după deceniu, scrie revista Business Magazin.
Detergentul Alba, pastele de dinţi Cleştar sau Cristal, crema Norvea sau parfumul Gazel sunt nume care mai au, poate, o undă de rezonanţă în mintea românilor cu vârste peste 50 de ani. Chiar dacă au avut clipele lor de glorie, peste numele lor s-a aşezat praful, iar locul pe care îl ocupau altădată în magazine şi în conştiinţa consumatorilor a fost luat de concurenţi mai agresivi.
O reţetă şablon pentru succesul unei mărci nu există, iar cele mai multe dintre cele care au supravieţuit peste ani şi în concurenţa din piaţa capitalistă au făcut-o de sub umbrela unei companii multinaţionale. De fapt, în cele mai multe cazuri, mărcile româneşti au fost un atu important în intrarea pe piaţă a unor companii multinaţionale, aşa cum a fost Dero (marcă preluată de Unilever împreună cu fabrica de la Ploieşti). La fel de bine însă, unele nume au fost interesante "pentru consolidarea portofoliului, aşa încât companiile au investit pentru a le creşte şi impune în piaţă", spune Beatrice Daniş, managing partner în cadrul companiei de branding BradTailors. Tot ea dă ca exemplu felul cum apa Dorna, aflată acum în portofoliul Coca-Cola, este sprijinită de eforturi susţinute de comunicare, fapt ce a contribuit decisiv la impunerea şi păstrarea brandului viu în mintea consumatorului.
Acest lucru "se întâmpla într-
