În ultimii doi ani, festivalul e organizat de o asociaţie dedicată lui, One World România, în continuare în colaborare cu Centrul Ceh - Monika těpánová şi-a încheiat mandatul anul trecut, iar relaţia cu directorul de azi, René Kubáek, e foarte bună. Fiind necompetitiv, festivalul are atuul că fiecare proiecţie e urmată de o discuţie mai extinsă decât se face de obicei la festivaluri. Partea de dezbateri s-a mărit foarte mult anul acesta, pentru că va fi o serie întreagă de discuţii ca evenimente conexe, pe lângă cele care urmează proiecţiilor, pe care le facem anul acesta cu Active Watch - Agenţia de Monitorizare a Presei. Există şi un tur al festivalului prin ţară, care e deja organizat de câţiva ani, şi există şi o organizaţie paralelă care face cluburi de film în şcoli din România.
Cum aţi ajuns să vă implicaţi în festival?
Am ajuns să mă implic la solicitarea Monikăi těpánová, întâi şi-ntâi pentru că mi s-a părut foarte bun faptul că organizează acest festival, pe lângă proiecţiile de film documentar de la Centrul Ceh. Locurile în care poţi vedea documentar sunt puţine în Bucureşti şi în România, în general. E al treilea an în care sunt implicat în festival. La început lucram cu Monika těpánová la program şi, de când ea a plecat, a trebuit să preiau şi alte responsabilităţi. Sigur că e o grămadă de timp şi muncă şi pentru mine, şi pentru toată echipa, dar, pe de altă parte, e pasionant să vezi atâtea filme. Sunt obligat să văd în jur de 150-200 de filme ca să fac selecţia şi, în felul acesta, mă ţin şi eu la curent...
Care e ideea din spatele titlului O lume minunată?!, sub care se desfăşoară ediţia de anul acesta?
Festivalul, aşa cum l-am gândit noi în ultimii ani, dar mai ales anul acesta, îşi doreşte să aibă o notă sarcastică şi provocatoare. Cred că reputaţia plicticoasă pe care o au drepturile omului în România, unde par un fel
