În primul rând, procurorii sunt „comisarii anilor 1953“, ei executând comenzi politice cu scopul de a-i intimida pe adversari. Au spus-o Ponta şi toţi liderii PSD şi PNL, ultima oară la arestarea lui Constantin Nicolescu. O spun acum Berceanu, Blaga, Boureanu şi mulţi alţii de la care chiar nu m-aş fi aşteptat. Tipologia comună a acestora a fost mai clară ca niciodată prin afirmaţia: „Macovei, procuror comunist“.

Mesajul este acelaşi, doar contextul diferă: justiţia este un instrument politic, este coruptă şi nu funcţionează. A doua idee: excluderea înseamnă că partidul face justiţie şi se antepronunţă, contrar prezumţiei de nevinovăţie. Pedeliştii cu instinct de turmă şi de conservare ignoră că suspendarea nu înseamnă că respectivul este băgat după gratii şi nici măcar îndepărtat din funcţia publică, în situaţia în care a fost ales. Este, în primul rând, delimitarea de un personaj asupra căruia planează suspiciuni (argumentate şi făcute publice într-un rechizitoriu) de corupţie şi protejarea imaginii partidului. Din acest punct de vedere, pentru o „carieră politică“, suspiciunile de corupţie sunt la fel de dăunătoare ca şi condamnările şi, de regulă, în toate democraţiile, carierele iau sfârşit când sunt obiectul unui astfel de scandal media. De fapt, chiar Constitutia Romaniei ii contrazice pe sustinatorii prezumtiei de nevinovatie. La articolul 109 se spune negru pe alb ca presedintele ii poate suspenda din functie pe ministrii aflati sub urmarire penala, iar "trimiterea in judecata atrage suspendarea lor din functie". Deci, daca in cazul ministrilor nu functioneaza prezumtia de nevinovatie, de ce ar fi ea valabila in cazul unora ca Poteras sau Falca?

În plus, aserţiunile ca „doar judecătorul face justiţia“ ascund o strategie iscusită şi ignoră realitatea. Aşa cum atrage atenţia Comisia Europeană, justiţia are un picior în ghips, cel al judec