Profesor pensionar de limba română, Gheorghe Rusu a avut mereu pasiunea vorbirii şi scrierii corecte. Aşa încât a publicat, de-a lungul anilor, trei cărţi de gramatică, alegând să lămurească aspectele care creează dubii.

În 1945, când avea 12 ani, părinţii săi au hotărât să-l facă preot, pentru că îi plăcea să ţină liturghii împreună cu băiatul preotului. Nu l-au primit la seminar, pentru că era fiu de ţărani. Atunci părinţii l-au dus la Cluj la Şcoala Normală, unde a rămas timp de opt ani. „În anul doi am venit o dată acasă fără să-mi anunţ părinţii. Voiam să particip la o nuntă în sat. Dar ai mei, când au văzut, m-au întors înapoi. De atunci n-am mai încercat niciodată să vin acasă de la şcoală fără aprobarea lor”, povesteşte profesorul.

A publicat trei cărţi de gramatică

Acesta spune cum, după ce a absolvit şcoala normală a început să lucreze în învăţământ. A fost repartizat ca învăţător în Sânmihaiu Almaşului, dar nu a profesat această meserie, ci pe aceea ce profesor de limba română, timp de trei ani. După aceea a fost mutat la Liceul Teoretic din Huedin unde, spune, şi-a început cu adevărat activitatea de învăţător. „În 1957 am ajuns să lucrez la Inspectoratul Şcolar din Huedin, îndrumând învăţătorii şi profesorii de limba română din raion. Cel mai important lucru pentru mine a fost atunci faptul că am ajuns să cunosc foarte bine Munţii Apuseni şi pe oamenii de acolo. Tot în perioada aceea am urmat, la fără frecvenţă, Facultatea de Filologie din Cluj. Am terminat această facultate cu o teză pe care nu am publicat-o niciodată, o ţin şi acum în sertar, însă aşa m-am apropiat eu de gramatică. Se numeşte «Terminologia exploatării lemnului pe Valea Someşului Cald».” Această teză a fost începutul cărţilor sale. Plecând de la ea a publicat prima lucrare, „Teoria literaturii. Terminologie”. A apărut apoi un „Mic dicţionar ilustrat pentru el