Liderii partidului, Boc, Blaga, Videanu, v-au încurajat?

Da. Şi mai mult decât atât, argumentau asupra nevoii de a face aceste lucruri. Era evident din ce spuneau că doresc să facă aceste modificări şi că în mod clar le susţineau.

Ce s-a modificat între timp? De ce aceşti lideri şi-au schimbat atât de radical opinia?

Cred că e vorba de această presiune venită din teritoriu, presiune care s-a făcut evident în Colegiul Director de vineri şi care a fost pusă în scenă şi exprimată dramatic, uneori, în Consiliul Naţional de Conducere. O presiune a teritoriului care ne arată de fapt că în acest moment autoritatea în PDL e situată mai degrabă la acest nivel decât în instanţele sale de conducere.

Cum vă explicaţi totuşi scorul atât de scăzut?

Partidele de la noi, nu doar PDL, au tentaţia unanimităţii şi a construirii unor majorităţi zdrobitoare. Sigur că în privat, pe culoare, oamenii îţi spun: e bine să facem cum spuneţi voi. Cu toate astea, merg în direcţia generală. Sigur că se adaugă aici poate şi un alt aspect. Cred că e şi un vot politic, în sensul în care e vorba de o ocazie în care vocile disidente în PDL au fost admonestate. Partidele, mai ales atunci când sunt în criză, îşi doresc asemenea ocazii în care să admonesteze disidenţa.

Cu toate acestea, au votat împotrivă oameni care, cel puţin declarativ, susţineau criteriile, mă refer la Teodor Baconschi, Raluca Turcan, Sulfina Barbu, chiar şi la Emil Boc. Cum vă explicaţi?

În primul rând, aş vrea să salut faptul că rezistenţa maximă a fost asumată de Emil Boc. Din informaţiile pe care le am, a fost ultimul care a cedat în cadrul Colegiului Director dintre cei care iniţial susţinuseră aceste idei. Pe de altă parte, aş vrea să observ că avem surpriza să descoperim că persoane care afirmă anumite lucruri în public votează contrar. Avem un conflict între o etică a convingerilor ş