O femeie puternică, o doamnă cu personalitate. Este vorba despre Ana Davila, soţia celebrului medic. Copilele orfane au regăsit în ea bunătatea părintească.
Carol Davila nu mai are nevoie de nici o prezentare. Se ştie că a fost un medic extraordinar, spirit luminat, fondatorul Societăţii de Ştiinţe Medicale din România. După ce şi-a finalizat studiile în Franţa, Carol Davila a venit în România în anul 1853, ca medic militar, unde a pus bazele unor instituţii medicale primordiale. Doctor reputat, Davila i-a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza cetăţenia română, iar după ce a primit-o s-a căsătorit cu Ana Racoviţă, nepoata lui Dinicu Golescu, boier şi mare cărturar român, fiu al marelui Ban de Ţara Românească, Radu Golescu, şi al Zoiţei Florescu.
Puţini ştiu că Ana, iubita soţie a doctorului Davila, şi-a dedicat o mare parte a vieţii sale construirii a două orfelinate, ajutând din tot sufletul său copiii ai căror părinţi pieriseră în ghearele războiului. Până ca Ana să devină soţia doctorului Davila, acesta a fost căsătorit cu Maria, născută Marsil. Medicul începuse să adune copiii orfani într-o clădire ce aparţinea soacrei sale, Sultana Marsil. G.M. Ionescu descrie cu amănunte acest episod în volumul „Istoria Cotrocenilor, Lupescilor şi Grozăvescilor”, lucrare publicată în 1902: „Cel anteiu care a început să adune copii găsiţi şi orfani a fost Dr. Davila, care a fost ca director şi supraveghetor până la moartea sa. Primul local al Asilului unde s’au adunat copii a fost mai întâiu în casele socrei sele Sultana Marsil asta-di proprietatea Eforiei spitalelor civile de lângă primăria Capitalei”.
Edificiu
La începutul anului 1862, familia Davila a întemeiat, chiar în locuinţa Anei, un mic orfelinat de fete, pe Dealul Cotrocenilor, în care găzduiau peste 40 de copile sărmane. După ce a vizitat orfelinatul, la câteva luni după înfiinţare, în
