Văzut de naratorii inventaţi de Günter Grass, secolul XX este câmpul de luptă al ideilor care schimbă omul şi istoria. Volumul „Secolul meu“, cronică fictivă a unei epoci frământate, a apărut acum la Editura Polirom.

În 1999, anul în care a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură, cunoscutul scriitor german a publicat această carte în care vorbesc glasurile oamenilor pe care manualele de istorie nu-i reţin niciodată. Autorul a dorit ca în „Secolul meu" să scrie „istoria de dedesubt", istoria văzută de victimele anonime, de oamenii unui veac neliniştit, mutilat de conflicte sângeroase, hrănite de idealurile şi de viziunile puternicilor aflaţi „la butoane" şi de multiplele feţe ale progresului.

Autorul romanului „Toba de tinichea", crucial în literatura secolului XX, a preferat, de data aceasta, să apeleze la formula cronicii fictive, în defavoarea scriiturii autobiografice, şi a pus una lângă alta o sută de povestiri scrise de naratori diferiţi, de conştiinţele mărunte care au trăit istoria din interiorul societăţii germane. Detaliile infinitezimale care se adună în cartea densă a scriitorului german, care avea să-şi recunoască, la început de mileniu III, înrolarea din tinereţe în rândul trupelor Waffen- SS, prind viaţă în aceste pagini asemenea exponatelor unui muzeu atipic, exponate care numai împreună alcătuiesc un discurs cu sens.

Departe de şabloane

Fiecare povestire pune sub lupă un episod în care se reflectă spiritul secolului, o întâmplare în care se ascunde, hidoasă, istoria. Faptele din „mica istorie" au, în comparaţie cu evenimentele din „marea istorie", imortalizată în arhive, un grad de autenticitate care-l depăşeşte pe cel al documentelor şi al mărturiilor, autenticitate care pune în altă lumină istoria, susţine scriitorul. Filtrate prin conştiinţele a nenumăraţi naratori - participanţi la războiul colonial din 1900