Comitetul Naţional de Eliberare, instanţa reprezentativă a Opoziţiei libiene s-a transformat în Guvern provizoriu. Totuşi, lipsa de unitate a Opoziţiei complică alungarea liderului libian, Muammar Gaddafi. Lipsa de unitate a opozanţilor lui Gaddafi se observă şi pe teren militar, apărarea oraşelor fiind organizată ad-hoc de militari dezertaţi, la care se adaugă civili şi care folosesc arme grele, arme uşoare şi chiar pietre.

Opoziţia libiană este multiplă şi disparată. Sunt opozanţi naţionalişti, liberal-democraţi, monarhişti şi islamişti, ei înşişi împărţiţi în mai multe curente.

Această fărâmiţare este un atuu în ceea ce priveşte capacitatea de reprezentare, dar este şi un handicap, întrucât acţiunea nu este unitară. Acest lucru e cauzat de situaţia particulară a Libiei : spre deosebire de alte ţări arabe, înfiinţarea unui partid politic era pedepsită cu moartea şi chiar în străinătate opozanţii nu ieşeau în public din motive de securitate, de teamă să nu fie ucişi de serviciile secrete ale lui Muammar Gadafi.

Experţii sunt unanimi : Opoziţia este dezorganizată şi nepregătită, atât pe plan politic, cât şi ideologic, nu are lider, nici program referitor la organizarea ţării, după eventuala prăbuşire a regimului Gaddafi.

Notabilii, adică cei mai cunoscuţi oameni din oraş au creat comitete ale revoluţiei. Ei au fost aproape toţi legaţi de regimul lui Gaddafi. Din acest motiv, mulţi protestatari caută să se ţină departe de foştii demnari ai regimului, inclusiv de aşa-numitul Comitet Naţional de Eliberare, transformat în Guvern provizoriu şi prezidat de Mustafa Abdel-Jalil, fostul ministru al Justiţiei al lui Gaddafi.

În aceste condiţii, rămân triburile, singurele elemente unitare. Lipsa de unitate a Opoziţiei se observă şi pe teren militar, apărarea oraşelor fiind organizată ad-hoc de militari dezertaţi, la care se adaugă civili şi c