Flori şi pace pe 8 martie în Parlament. Premierul Emil Boc a vorbit "foarte clar şi răspicat" şi, totodată, "sincer şi direct" despre muncă. Nimeni nu l-a huiduit, fiindcă Opoziţia, ca formă de protest, a decis să se distreze pe culoare şi, mai ales, nimeni nu s-a aruncat în cap din loja sălii de plen. Reprezentanţii naţiunii şi-au menajat, reciproc, nervii, având grijă să se protejeze laolaltă de manifestările extreme ale unor cetăţeni ajunşi la limita răbdării.

Pe 23 decembrie anul trecut, în timpul discursului lui Emil Boc, după o altă asumare a răspunderii guvernului şi o altă moţiune de cenzură, Adrian Sobaru, electrician în echipa TVR, a sărit de la balconul Camerei Deputaţilor. S-a ales cu câteva fracturi la impactul cu băncile parlamentare şi cu o tristă publicitate mondială, marile agenţii de ştiri difuzând imagini cu saltul lui în gol şi relatări despre România, sărăcie, disperare, guvern, austeritate. De frică să nu se repete istoria, conducerea Parlamentului a hotărât să nu mai permită accesul publicului la şedinţele plenului, în timpul cărora trebuie să ţină discursuri premierul Boc. Cine nu mai suportă guvernarea pedelistă sau, în general, fariseismul clasei politice este oprit pe durată nedeterminată, de-acum încolo, de a se arunca de la 7 metri înălţime, în spinarea aleşilor. Teama parlamentarilor nu este însă îndreptăţită. Nu cred că va mai plonja cineva din lojă, chiar de-ar fi să aterizeze "pe moale", adică pe vreun politician pufos şi vesel, aflat la incidenţa cu solul a traiectoriei sinucigaşe. Motivele sunt evidente. 1. Gestul nu are nicio consecinţă politică. Guvernul, partidele nu stau să mediteze la cauzele şi semnificaţiile lui, ci îşi văd de-ale lor. "Şocul" durează până scot brancardierii rănitul, pe urmă, dezbaterile, votul, măsurile, luptele politice îşi urmează cursul, se repară banca, se înlocuieşte mocheta, se dă cu odoriza