O mică răsfoire a ziarelor de dimineaţă. Despre 8 martie, numai de bine şi foarte puţin. Ceva despre cadouri, despre vînzări şi despre faptul că Google sărbătoreşte ziua asta. Dar 8 martie are o istorie bătăioasă (da, e de sorginte socialistă, Internaţionala etc). Şi da, despre drepturile femeii nu ar trebui să se vorbească doar de sărbători. Am doar 2-3 chestii de adus aminte.

Nu e doar o problemă românească, dar a noastră e mai apăsată. Puteţi totuşi să vă informaţi cu nedreptăţile din alte zone: le Monde, de exemplu, prezintă studii despre “femeia multitasking”, despre munca în plus nerecunoscută pe care o face (muncile domestice pe lîngă aceea care ţine de carieră).

Nu mărţişoare, reprezentare, cam aşa suna un slogan al unei campanii de zilele acestea. Reprezentarea proporţională în partide, în guvernul, în instituţii de stat şi în parlamentul României a eşuat lamentabil: nu doar prin calitatea reprezentantelor propuse, ci după un criteriu mult mai simplu, numărul. Reprezentarea la nivel de conducere de instituţii e şi ea într-o jalnică nerealizare. Amintesc aici cazul Norvegiei. Uneori, se pare, nu poţi ajunge la normalitate decît în forţă:

Arni Hole ne aminteşte de valul de şoc care a străbătut comunitatea de afaceri norvegiană în 2002, când guvernul a propus o lege care impunea ca 40% din membrii Consiliilor de Administraţie ale societăţilor să fie femei. “Această măsură a provocat, literalmente, ţipete“, a spus Dl. Hole, director general al Ministerului Egalităţii din Norvegia. “A fost un adevărat tratament de şoc“. (mai mult in presseurop)

Mai văd apoi că Victor Ponta vorbeşte în continuare despre biata playmate din Timişoara. Vorba prietenului Teo Tiţă: cu Robert Negoiţă, Ponta nu a fost deloc aprig la mînie, dar a reacţionat exemplar la un pictorial dintr-o revistă pentru bărbaţi.

Aş vrea totuşi să adresez o felicitare blogă