Pe nea Marin îl vezi alergând cât e ziulica de lungă pe drumul care duce spre Mănăstirea Dealu.

Are 65 de ani dar se simte ca la 30. Este sănătos tun şi aleargă în fiecare zi aproximativ două ore fără să resimtă vreo urmă de oboseală. În România nu are adversar la cursele pentru veterani iar de el s-a auzit şi în Balcani. “În ţară nu m-a bătut nimeni de când alerg la cursele de veterani. Nici în Balcani nu prea am cu cine concura, şi acum am un record care stă în picioare. Am fost prezent şi la Campionatele Europene sau Mondiale, unde m-am descurcat onorabil, însă am şi avut şi ghinioane”, povesteşte nea Marin.

Ghinioanele de care vorbeşte se referă la faptul că situaţia materială nu îi permite să plece pe la toate concursurile la care ar dori să ajungă. La unele dintre ele, a alergat chiar desculţ pentru că i s-au rupt adidaşii. “Cum eu nu am adidaşi cu cuie pentru curse, la un concurs din Slovenia am împrumutat de la un albanez. S-au rupt chiar la o probă de obstacole, aşa că am fost nevoit să alerg desculţ. Odată i s-a făcut milă unui neamţ de mine şi mi-a făcut cadou o pereche de adidaşi”, ne spune cu o nuanţă de umor nea Marinică, simpaticul pensionar târgoviştean.

Munceşte cu ziua pe unde apucă

Având o pensie de câteva sute de lei şi multe greutăţi, multiplul campion naţional şi balcanic de atletism veterani face sacrificii foarte mari pentru a ajunge la concursuri. Munceşte cu ziua pe unde apucă, îşi strânge câţiva bănuţi şi se urcă în tren, la naş. Visul său a fost să ajungă anul trecut la Campionatul European din Ungaria, dar nu a avut 50 de euro pentru a plăti taxa de înscriere.

„Cu criza asta nu am mai găsit de lucru, eu fiind de meserie tâmplar, iar dările către stat mi-au înghiţit toată pensia. Până în Ungaria aş fi ajuns eu într-un fel, de dormit puteam să o fac şi prin parc, că era vară, dar nu am avut cei 50 de euro