Înainte de a începe să scrii despre Smaranda Brăescu ar trebui să te întrebi unde se află rămăşiţele trupeşti ale acesteia, pentru a depune un gând bun şi un buchet de flori, semn de recunoştinţă. De numele Smarandei Brăescu se leagă începuturile paraşutismului românesc. Performanţele sale au făcut ca micuţa româncă să fie admirată şi iubită peste tot în lume, aidoma unei alte femei temerare precum Amelia Earhart. Smaranda Brăescu a fost prima femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism (1931) şi campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7.233 m la Sacramento, SUA).
A fost instructor de paraşutişti militari. Costumul popular, pe care-l purta cu mândrie de fiecare dată şi cu care a făcut înconjurul lumii, spunea şi arăta tuturor culorile ţării din care-şi trăgea seva Smaranda. Ana Maria Sireteanu şi Tudor Sireteanu, strănepoţi ai Smarandei Brăescu, au publicat la Editura Vremea jurnalele acesteia din 1935 şi 1939-1940, alături de nenumărate fotografii şi documente din arhiva familiei. Volumul mai cuprinde o introducere semnată de autori şi un tabel cronologic al celebrei paraşutiste, ambele urmate de abstracte în limba engleză, un capitol de aprecieri la adresa membrei Escadrilei albe, o bibliografie şi numeroase note.
Record
Născută la 21 mai 1897, în satul Hânţeşti, comuna Buciumeni, actualmente în judeţul Galaţi, Smaranda Brăescu a absolvit între anii 1924 şi 1928 cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, secţia de Artă Decorativă şi ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta, de la înălţimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 câştigă titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6.000 de metri, depăşind şi recordul american de 5.384 de metri. A fost decorată cu Ordinul Virtutea
