Zeci de ani a asistat la miracolul vieţii, iar acum îşi dedică timpul artei gastronomice. Mioara Comănelea are cea mai „bogată" cămară din Prejmer.
Borcanele de dulceţuri, murături şi gemuri, toate stau „cuminţi" în rafturile cămării Mioarei Comănelea, de-ţi vine să le mănânci cu ochii. Dacă vă intrebaţi care este ingredientul special din bucătăria prejmerencei, vă va răspunde grăbită: dragostea.
„Totul este plin de viaţă în cămara mea. Castraveţii stau în familie, pentru că în fiecare borcan am creat câte un omuleţ din legume, borcanele au ciucuri, simbol al fructelor sau legumelor conţinute de fiecare. Piesa de rezistenţă este «condurul doamnei», în care stau frumos, la murat, ardeii capia", ne povesteşte Mioara Comănelea.
După ce a ieşit la pensie, femeia şi-a făcut din casă un adevărat rai, călcat de turiştii din toată lumea. Pensiunea sa este pregătită pentru a-i primii pe oaspeţi cu cele mai bune bucate. „Aveam veşnic curtea plină de musafiri şi atunci mi-am zis de ce să nu-mi fac o pensiune? Aşa am intrat în agroturism. Trebuia să fac ceva. Nu sunt genul de om care să stea să aştepte să i se dea ajutor social. Nu am răbdare să stau", spune tanti Mioara.
A fost moaşă
Mulţi ar spune depre tanti Mioara că a fost bucătărească la viaţa ei. Puţini ştiu, însă, că femeia a avut o meserie frumoasă, de care se simte mândră: aceea de moaşă.
„Cred că din toate vremurile, această meserie, făcută din plăcere, este extraordinară. Întotdeauna am fost fascinată de tot ce s-a creat. Orice viaţă care apărea era un miracol. Totul era deosebit: emoţia mamei de pe masa de naşteri şi emoţia de dincolo de uşi, a tatălui, era tabloul care întregea viaţa mea", mărturiseşte Mioara Comănelea.
Timp de un an, moaşa Mioara a lucrat la Spitalul din Tohanul Vechi, iar după ce s-a căsătorit s-a mutat la Găieş
