La Paris, se confirmă ceea ce presa evoca deja de câteva zile, amânarea procesului care îl vizează pe fostul preşedinte Jacques Chirac. Putem spune, Matei, că jurnaliştii nu vor avea ocazia să-l filmeze în lunile următoare pe Jacques Chirac urcând treptele tribunalului pentru a se prezenta în faţa completului de judecată.

Această imagine la care visau cei peste o sută de reporteri aflaţi la tribunal nu va fi în nici un caz captată marţi şi nu se ştie de fapt dacă mediile de informare vor avea parte de ea. Consiliul Constituţional al Franţei este cel care intră acum în joc, pentru că el urmează să se exprime în privinţa unui fel de viciu de procedură pus în evidenţă de avocatul fostului preşedinte. Mai precis, el pretinde că faptele pentru care este chemat Jacques Chirac în faţa justiţiei ar fi trebuit să fie prescrise.

În Franţa există acest mecanism juridic prin care un avocat poate cere Consiliului Constituţional să verifice dacă legile sub incidenţa cărora cade clientul său mai sunt valabile sau pur şi simplu dacă sunt compatibile cu Constituţia.

Şi este adevărat că Jacques Chirac trebuie să răspundă acum pentru tot felul de operaţiuni financiare ilegale care datază din anii 90, când era primar al Parisului. Unele voci care reprezintă partea civilă şi care l-au dat în judecată pe Jacques Chirac, spun: se fapt, ceea ce dorim noi nu este să-l vedem în puşcărie pe fostul preşedinte, care are cum 78 de ani, ci să facem procesul sistemului Chirac.

Iar sistemul Chirac, între 1977 şi 1995, cât s-a aflat deci actualul acuzat la primăria Parisului, a însemnat o acumulare fără limite de funcţii, puteri şi mandate, şi aproape o putere discreţionară. Jacques Chirac, spun cei care îl acuză, le-a oferit multora dintre prietenii săi politici posturi, dintre care unele fictive şi avantaje de tot felul... El a fost, mai spun deci aceşti critici acerb