Mai intai atunci cand esti in ea, bebelus inca nenascut. Te inconjoara si te protejeaza, esti legat de ea printr-o legatura organica, prin care te hraneste si iti ofera oxigen. Tot ce simte ea ti se transmite. Placerea de a asculta muzica, de a citi o carte frumoasa, dar si pasiunea, adrenalina, frica, dezamagirea, tristetea. Fiecare sentiment e defapt un val hormonal care te loveste sau te gadila placut. Acolo, inauntru, simti pentru prima data avantajele si dezavantajele de a trai.
Apoi te nasti si te imbratiseaza. E cald la sanul ei, iar laptele ei e fierbinte. Atunci tot ce stii e ca vrei sa gasesti cu gurita un sfarc, din care sa obtii lighidul acela parfumat si hranitor. Apoi te doare burtica. Apoi gingiile, cand iti cresc dintisorii. De fiecare data cand plangi, ea te ia in brate si te linisteste. Bataile inimii ei, mai rare decat ale tale, iti scad tensiunea crescuta si te fac sa taci. Sa ganguresti un pic, apoi sa adormi. Pe masura ce cresti te ia tot mai rar in brate, ca sa nu te inveti, dar si cand te ia, e asa de bine si… cald.
Apoi te faci mare – ai 1-2 ani si inveti sa mergi, 3-4 ani si investi sa vorbesti, 5-6 ani si inveti sa comunici, 6-7 ani si te pregatesti pentru scoala, pentru relatii din ce in ce mai complexe cu ceilalti oameni, 13-14 ani si inveti sa iei decizii, 14-15 ani si esti la liceu, 18-19 ani si mergi la facultate. In toata aceasta perioada, imbratisarile mamei sunt din ce in ce mai rare, insa la fel de dulci. Va certati destul de mult, fiindca ea are autoritate, iar tu ai propriile pareri, insa o iubesti in continuare. De cate ori te imbratiseaza, iti amintesti ca esti copilul ei.
In tot acest timp faci cunostinta cu alte trei tipuri de femei. Sora (daca ti s-a dat), Prietena si Iubita. Mai sunt si celelalte femei, pe care le vezi pe strada, cu care esti coleg, insa nu te intereseaza, sau femeile de la posta, de la
