Eutanasierea nu va elimina niciodată câinii de pe străzi.

Iniţiativa legislativă privind reintroducerea eutanasierii câinilor fără stăpân a dat naştere unor idei de un grobianism şi de o violenţă feroce: „să fie spânzuraţi", „să le aruncăm cârnaţi cu stricnină", „să fie adunaţi într-un loc şi împuşcaţi în cap", „să le aruncăm bucaţi de carne împănate cu ace", „javrele să fie strivite cu bâtele". Cam aşa sună mesajele postate pe internet de tot felul de descreieraţi.

Sunt conştient că locul câinilor nu este pe străzi. Ştiu că există situaţii în care maidanezii devin agresivi şi atacă oamenii. Dar parcă nimic nu justifică asemenea atitudini demne de omul de Neanderthal.

Până la urmă, câinii comunitari reprezintă o problemă a urbei (la fel cum este rata mare a infracţionalităţii, la fel cum este prezenţa cotidiană a „aurolacilor", la fel cum sunt mizeria şi starea precară a drumurilor). Maidanezii nu au ajuns pe străzi paraşutaţi din cer, ci sunt acolo din vina oamenilor. Pe de o parte, din cauza iresponsabililor care i-au aruncat pe drumuri, iar pe de altă parte din cauza autorităţilor care nu au făcut mai nimic pentru a rezolva această situaţie în mod eficient.

Eutanasierea la grămadă a câinilor reprezintă o greşeală. Această iniţiativă nu are nicio logică în contextul în care Primăria Capitalei are deja un program de sterilizare a maidanezilor. Cu siguranţă, dacă eutanasierea va fi aprobată, primii care ar urma să fie omorâţi vor fi câinii semi-domesticiţi aflaţi în jurul blocurilor, care de obicei sunt castraţi şi vaccinaţi. Aceştia sunt cel mai uşor de prins de către hingheri. Ce înseamnă asta? Banii cheltuiţi de primărie pe sterilizare se vor duce pe apa sâmbetei.

În altă ordine de idei, eutansierea nu va elimina niciodată câinii de pe străzi. Asta pentru că autorităţile nu au capacitatea de a-i omorî în ritmul în care aceştia se