…incep cu o confesiune: scriu aceste randuri cuprins de o oarescare nostalgie – nostalgia dupa vremurile in care subiectul Gheorghe Funar imi ocupa timpul dimineata, la pranz, si seara. Nu ma-ntelegeti gresit. Nu e o nostalgie dupa Gheorghe Funar in sine. Nu sunt nostalgic dupa Funar, dupa cum nu sunt nostalgic dupa vremurile in care stateam la coada pentru ratia de ulei sau de oua si alergam cu butelia goala in spinare dupa masina din care un anume Boscut le impartea pe cele pline norocosilor dupa criterii numai de el stiute. E nostalgia dupa varsta mea de atunci si dupa entuziasmul care parea sa nu se mai termine.
N-am mai scris despre Gheorghe Funar de o vesnicie. N-as fi scris nici acum, daca nu mi-ar fi parvenit prin e-mail un text de-al fostului primar de Cluj, publicat pe site-ul Napoca News, in urma cu doar cateva zile. [Nota: Daca va intrebati ce e cu acest site de care n-ati auzit pana acum, ingaduiti-mi sa va linistesc. N-ati pierdut nimic - afara, poate de o reclama la Coral Impex SRL - Societate de deratizare, dezinsectie si dezinfectie si una la Transilvania Recuperari Creante - lideri in Transilvania pe felia lor. Nu glumesc. Pe aici a ajuns combinatia dintre Zalmoxis si "noi suntem romani" / sau daci.]
Textul demonstreaza – imi pare fara putinta de tagada – ca Funar face parte din categoria oamenilor care nu stiu sa imbatraneasca frumos. Dimpotriva. Sincer sa fiu, imi pare pe undeva rau. Dupa ce ai intr-un om un adversar pentru vreo doisprezece ani, cum am avut eu, e aproape imposibil sa nu incepi sa simti ceva pentru el. Pe langa cele debitate de fostul primar al Clujului in acest material, scandalul cu Sfanta Tinerete Legionara paleste din toate punctele de vedere.
Cum insa unii comentatori ai site-ului se plangeau de lipsa de vizibilitate a materialului si cereau popularizarea lui de indata, ma grabesc sa le satisfac doleantele
