În ultimii ani, cîteva edituri au iniţiat colecţii de texte şi de studii ale gîndirii creştine răsăritene. Cele realizate de Ioan I. Ică jr. şi editura sa de la Sibiu, Deisis, au o vigoare aparte. Om al Bisericii şi universitar, Ioan I. Ică îmbină angajamentul faţă de tradiţie şi curajul de a o cerceta în mod riguros. Pentru el, a demonta clişeele care transformă tradiţia într-un peisaj searbăd, fără relief intelectual, are tot atîta importanţă ca strădania de a aduce în faţa cititorului documentele ei vii. Publicaţiile editurii Deisis restituie, cu o atenţie în aceeaşi măsură spirituală şi ştiinţifică, fenomene de experienţă contemplativă, ca şi mari elaborări doctrinare realizate în orizontul acestei experienţe. Cuprind, pe lîngă texte, articole ale unor specialişti în domeniu, alături de masivele studii introductive ale lui Ioan I. Ică însuşi. Pornind de la literatura cea mai solidă a chestiunii, el reconstituie cadrul sociocultural, teologic şi intelectual al fenomenului/textului, rezumă istoria receptării lui. Nu o dată, studiile lui scot subiectul din rama interpretărilor rutiniere sau pigmentate de o ideologie strîmt „regională“, pentru a-l plasa, cu luciditate şi îndrăzneală critică, într-o istorie obiectivă, nuanţată, universală a gîndirii creştine.

Prefaţînd volumul lui Henri Crouzel despre Origen, de pildă, Ioan I. Ică a scris un admirabil text intitulat „Origen, contemporanul nostru“. Acolo el susţine în mod convingător că îndîrjirea cu care acest mare teolog alexandrin din secolul al III-lea a fost condamnat în veacurile ulterioare nu se datorează în primul rînd unor puncte de doctrină, care, citite dintr-o perspectivă teologică mai tîrzie, decontextualizate, au putut părea contestabile. Ea s-ar datora unei „schimbări de paradigmă teologică“ produsă chiar înainte ca, prin Constantin, creştinismul să se instaleze în cetate, să îi copieze ordine