Benzinarii tatonează piaţa. Vor să ajungă cu preţul cât mai aproape de nivelul în care consumul la pompe scade prea mult pentru a mai fi profitabil un litru de benzină atât de scump. Afirmaţia care îi aparţine consilierului BNR, Adrian Vasilescu, poate fi însă extinsă, fără niciun efort, la întreaga economie.

De la benzinari la producătorii şi vânzătorii de mâncare, la coafeza din colţ, toţi îşi încearcă norocul urcând puţin câte puţin preţurile.

Fiecare comerciant, fie că e de bunuri sau de servicii, vrea să iasă din criză sau, mai bine, să iasă din criză cu profit, trăgând la maximum de puterea de cumpărare a românilor, încercând să ajungă cât mai aproape de acel punct după care nu mai există decât regres, adică scăderea vânzărilor şi falimentul. Benzinarii pot falimenta, producătorii şi importatorii de cartofi pot falimenta, însă nu şi consumatorul.

Scumpirea benzinei nu poate fi oprită decât prin boicotarea, sistematică şi la nivel generalizat, a vânzărilor, fie că e prin alegerea unui alt distribuitor, fie, pur şi simplu, prin renunţarea la maşină. Clienţii trebuie să le dovedească, în bani, producătorilor şi comerciaţilor de profil că nu rentează să practice un preţ atât de mare. Cu mâncarea e mai greu. Cartoful nu mai este mâncarea săracului acum, ci a celui căruia s-a săturat să mănânce banane şi portocale. De parcă cele de anul trecut nu ar fi fost de ajuns, producătorii şi importatorii anunţă acum noi creşteri de preţ la alimente. Scumpirea cartofilor cu 45%, a uleiului cu 21%, a legumelor cu 19% şi a fructelor cu 17%, din 2010, nu a fost îndeajuns: românul tot a cumpărat. Motivele scumpirilor anunţate? Similare celor ale benzinarilor: a scăzut producţia (de făină sau de ţiţei, după caz), cursul de schimb (care de doi ani este cel mai stabil din întreaga Europă) şi creşterea generalizată a preţurilor (adică scumpim pentru că se scumpe