Cind modelele de urmat se gasesc greu, iar oamenii nu se respecta pe ei insisi, daramite unii pe altii, imaginea tarii devine difuza. Mai devreme sau mai tirziu, o discutie la nivel national pe subiectul "cine ne conduce" va trebui sa inceapa. Nu exista alta solutie, dupa cum nu ne putem fofila, pentru ca in joc este viitorul celor care vor veni dupa noi. Sint mai bine de 21 de ani de cind Romania isi cauta modelul sau directia de urmat. In lipsa modelului, directia s-a stabilit spre vest, desi nu aceasta este solutia cea mai corecta. Pe linga acel conducator capabil sa-si mobilizeze cetatenii sau macar sa le mentina atentia treaza va fi nevoie si de o echipa in stare sa tina "aprinse" ideile-obiectiv la care sa aspire majoritatea. Sfirsitul lui 2004 a fost un moment de acest fel, dar efectul a inceput sa se deterioreze dupa doar citeva luni, iar ocazia s-a pierdut. Admiterea in UE, doi ani mai tirziu, a fost un impuls binevenit, dar senzatia care persista si azi este ca imboldul istoric a avut mai degraba efect de strapungere decit de impingere. Altfel, n-am astepta acum acceptul pentru zona Schengen si nici nu ne-ar reprosa din cind in cind cei de la Bruxelles ca pierdem fondurile europene ramase necheltuite sau nealocate. Unde sintem astazi? Guvernul spune ca la iesirea din criza. Opozitia - pe fundul prapastiei. Liderii sindicali zic ca am fi in pragul grevei generale. Din ce in ce mai putini angajati subscriu la proteste si din ce in ce mai multi prefera sa plece la lucru afara. Citiva aspiranti la virful puterii au incercat intr-o vreme sa-i aduca inapoi, momindu-i cu bani, si s-au facut de ris. Partidele lor i-au inlaturat, dar cei care le-au luat locul nu sint mai breji. Ti-e si teama sa mergi la alegeri, daca iese mai prost ca acum? Tocmai aceasta lipsa de incredere este principalul obstacol pe care ipoteticul lider il va avea de infruntat. Oricum, totul ii