Există în arta contemporană românească artiste care îşi revendică stirpea din aristocraţia artelor; prin nobleţea, discreţia şi frumuseţea gestului, a privirii şi a bogăţiei pe care o poartă cu sine, oriunde ar merge. A prospeţimii viziunii şi stilului. Una dintre aceste doamne este Angela Tomaselli. De fapt, arta pictoriţei, care nu a împlinit încă şapte decenii de viaţă, este impregnată de verva unui discurs plastic ce se distinge prin forţa şi prospeţimea privirii. Universul său artistic este unul în care îşi dau întâlnire personaje mitologice, elemente din lumea reală, de la arhitecturi rurale sau citadine, relaţionate cu fragmente din propria biografie şi cu decupaje de mare sensibilitate şi emoţie din realitatea imediată, din mediul natural. Combinaţia este covârşitoare prin vitalitatea compoziţiilor şi delicateţea culorilor. Dar Angela Tomaselli frapează nu numai prin energia pe care o degajă arta sa, ci şi prin distincţia personală; prin discreţia comunicării. O discreţie înnăscută şi, deopotrivă, cultivată. Se înţelege, trebuie să ai în sânge darul apropierii de oameni şi de tot ce te înconjoară. Poate şi de aceea pare o fiinţă fără vârstă; pare, mai degrabă, făcută să risipească în jur bucurie, candoare, lumină. Aproape că nu ştii ce să crezi, mai întâi: Angela Tomaselli este aşa cum pictează sau pictează aşa cum simte să facă loc, în toate, armoniei? Cert este că arta sa a fost şi este preţuită, în ţară şi în lume, unde şi-a purtat lucrările, în numeroase expoziţii personale, de grup şi tematice, în saloane de artă - municipale, republicane, internaţionale. Recenta expoziţie personală de la galeria Uzinexport (B.dul Iancu de Hunedoara nr. 8), deschisă în 24 februarie şi dedicată regretatului critic de artă Maria Magdalena Crişan (1946 - 2010) - prilej cu care a fost lansat şi volumul postum al Mariei Magdalena Crişan, "Exerciţiul privirii", o culegere