Apartenenţa la grup este una dintre nevoile de bază ale fiinţei umane, spun psihologii. Prietenii sunt cei cărora le spui ce simţi, iar gaşca, cea căreia îi spui ce-ai vrea să faci. În teorie, pentru că în practică s-a dovedit că graniţele deseori dispar.

Aceasta este concluzia la care a ajuns Magda Lăzărică, o profesoară de muzică de 29 de ani care merge în „ture" pe munte, aproape în fiecare weekend, cu gaşca de excursionişti din care face parte de aproximativ patru ani. A venit în grupul montan „Ursul Trubadur" adusă de prietenul ei, Andrei. I-a luat aproximativ un an să intre în ritm, pentru că nu era obişnuită cu traseele lungi şi dificile.

Acum e nelipsită de la întâlnirile la bere, în fiecare joi seară, şi încearcă să participe la cât mai multe dintre excursiile montane, puse la punct printr-un schimb de e-mailuri pe grupul lor de discuţii de pe Yahoo!. „Iniţial, mergeam la munte cu «naşul», sau, mă rog, mai restrictiv financiar", povesteşte Magda. Acum merg cu maşinile până unde se termină şoselele, vara dorm în cort pe munte, iar iarna, la cabană, câte 15 în cameră, „ca-n tabere".

Gaşca are aproape 10 ani. Au organizat-o Vladimir Popescu (29 de ani) şi Vlad Pârvulescu (28 de ani), pe vremea când erau colegi la Academia de Ştiinţe Economice (ASE). Ambii fuseseră cercetaşi în liceu şi simţeau lipsa unei organizaţii pentru iubitorii de munte din ASE. Aşa că au început, împreună cu alţi patru prieteni, să organizeze excursii lipind afişe prin facultate. Şi-au botezat grupul montan după „cel mai reprezentativ animal pentru munte", ursul, şi activitatea preferată la foc de tabără, cântările la chitară, ca pe vremea trubadurilor, explică Vladimir.

În timp, grupul a ajuns la 150 de oameni înscrişi pe listele de discuţii, dar dintre fondatori au rămas doar ei doi. „S-au schimbat multe lucruri, pentru mulţi au apărut alte priorităţi,