Vorbim despre Ziua Internaţională a femeii, cu un accent special pe "primăvara feministă" care se anunţă în ţările arabe. Pentru că femeile arabe s-au ilustrat şi ele în contextul revoltelor din ţările Magrebului.

Presa franceză în orice caz ţine în mod deosebit să omagieze femeile arabe care, în Tunisia, Egipt, Libia sau Yemen au ieşit în stradă, alături de bărbaţi, pentru a cere plecarea de la putere a unor dictatori. Posturile de televiziune din întreaga lume au publicat imagini emoţionante în care vedem femei arabe purtînd voalul islamic dar strigînd "vrem libertate, vrem democraţie".

Până la emanciparea totală a femeii arabe mai este, cu siguranţă, un drum lung, dar ceva s-a deblocat în acest început de an în lumea arabă şi musulmană. Putem spune că femeile arabe şi-au câştigat dreptul, prin curajul şi prin sacrificiul lor, de a fi ascultate cu mai mare atenţie în viitor. Mai putem spune că evenimentele din ultimele săptămâni au spulberat şi diversele clişee pe care le are în special Occidentul despre condiţia femeii arabe, supusă şi invizibilă pe tărâm politic.

Mai mult decât oricînd femeile arabe au profitat de extraordinara mediatizare a revoltelor din nordul Africii pentru a-şi exprima revendicările: ele cer, mai peste tot, accesul la educaţie şi la piaţa muncii, salarii egale cu bărbaţii, dreptul de a exercita funcţii politice... Ele mai cer însă şi abolirea poligamiei sau a căsătoriilor forţate, obiceiuri care persistă, de facto, chiar şi în ţări unde ele sunt interzise de drept.

În lumea arabă şi musulmană situaţiile sunt diferite de la ţară la ţară însă. Accesul femeilor la educaţie este mult mai vizibil în Maroc şi Tunisia, sau în alte ţări musulmane care nu sunt arabe, precum Turcia sau Iran. Există şi situaţii aproape paradoxale, cum e cazul în Iran unde numărul fetelor care urmează studii universitare este mai mare decât