V. Voronin, care se comportă în opoziţie ca şi cum s-ar afla la putere, afirmă că actualele simboluri statale ale Republicii Moldova - tricolorul, stema, numele de limbă română - "nu contribuie nicidecum la consolidarea statalităţii noastre".
Din punctul de vedere al liderului comunist, adevărul de orice fel nu poate contribui nicidecum la consolidarea statului de pe Bâc.
La câteva manifestaţii de protest contra actualei guvernări, ruşii din partidul său, dar şi cei câţiva moldoveni rătăciţi, au şi arborat câteva drapele pe care Voronin le-ar dori "statale": steaguri roşii cu capul de bour cu steluţa cu cinci colţuri între coarne, despre care ideologii partidului zic că acesta ar fi drapelul lui Ştefan cel Mare. Tot aceştia afirmă că voievodul Ţării Moldovei ar fi fost "moldovan" şi ar fi vorbit "limba moldovenească", la fel ca şi comuniştii de azi.
Dar nicăieri Ştefan nu-şi spune "moldovan", ci doar valah, adică român, de cele mai multe ori numeşte ţara sa "Valahia", adică "România" (ţării denumite ulterior Valahia, atât Ştefan, cât şi curtenii săi îi spun Muntenia). Deci, adevărata Românie, în concepţia lui Ştefan cel Mare, este Moldova şi mai puţin Muntenia.
În ceea ce priveşte aşa-zisa "limbă moldovenească", pe care falsificatorii adeveresc că ar fi vorbit-o Ştefan, o atare noţiune nici n-a existat pe timpul lui, ea încetăţenindu-se abia pe timpul Movileştilor, către sfârşitul secolului al XVI-lea, ca un alt nume, folosit în Moldova, pentru limba valahă (română).
Un călător italian, Antonio Bonfini (1434-1503), ajuns la curtea lui Ştefan cel Mare în 1495, avea să afirme: "Sub valuri de barbari, valahii lui Ştefan răspândesc limba valahă şi, ca aceasta să nu le fie răpită, ei se împotrivesc cu atâta îndârjire, încât lasă impresia că luptă nu atât pentru vieţile lor, cât pentru limba lor valahă".
Ca să evităm şi pe viitor confuzii
