Guvernul Boc şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului pe modificările aduse la Codul muncii, un proiect care ar putea duce la flexibilizarea pieţei muncii şi la crearea a aproape 90.000 de locuri de muncă, potrivit estimărilor Consiliului Investitorilor Străini.
uvernul nu a acceptat decât 8 amendamente dintre cele 144 depuse de parlamentari, iar opoziţia - căreia i-au fost respinse majoritatea amendamentelor - a depus o moţiune de cenzură care, dacă ar fi aprobată (lucru puţin probabil), ar conduce la căderea Guvernului. Moţiunea se votează săptămâna viitoare.
Pe de altă parte, sindicatele, opoziţia parlamentară (membrii PSD fiind cei mai vehemenţi în acest sens) şi, paradoxal, o parte dintre patronate contestă aceste modificări.
România are nevoie de o modificare a legislaţiei muncii pentru a putea combate creşterea numărului de şomeri (care, deşi nu se regăseşte în statistici, există, prin refuzul şomerilor de a-şi viza carnetele de şomaj) prin crearea de locuri de muncă pe durată mai scurtă de timp.
Printre cele mai importante modificări aduse se află prelungirea perioadei de probă, prelungirea duratei pe care se pot încheia contractele pe perioadă determinată şi cele încheiate în cadrul misiunilor de muncă temporară, precum şi o eliminare a birocraţiei în procesele de concediere şi de angajare.
Despre necesitatea unor modificări la legislaţia muncii a început să se vorbească încă de prin 2008- 2009, când angajatorii s-au văzut nevoiţi să facă disponibilizări masive sau să găsească formule alternative de angajare pentru reducerea de costuri (contracte pe perioadă determinată, PFA etc.).
Birocraţia legislativă excesivă i-a determinat şi pe germani să modifice legislaţia muncii - considerată a fi cea mai rigidă din toată Europa - în 2002, pe vremea cancelarului Gerhard Schröder
