Acum şi aici, avertizez, pe un ton cât se poate de serios pentru cineva care evită să se ia prea în serios, că nu ne mai facem bine. Sursa: EVZ
O banală trecere în revistă a luărilor de poziţie din spaţiul public autohton arată fără drept de tăgadă că suntem săriţi de pe fix. Am luat-o razna.
Controversele privind oportunitatea închiderii balcoanelor din parlament înaintea dezbaterii noii moţiuni de cenzură se înscriu cu cinste în seria halucinaţiilor colective demne de un nebunarium. Ce om sănătos la cap se poate gândi că există riscul ca gestul lui Sobaru de a se arunca de la balcon să provoace prozeliţi? Cât de echilibrat poţi rămâne în ţara în care Nicolae Ceauşescu ne desfiinţa balcoanele, iar Roberta Anastase ni le închide acum, ca să nu mai facă vreunul carieră la televiziunile opoziţiei după ce s-a aruncat în cap?!
Unde ar mai ţipa ONG-urile, luând de bun un delir profilactic provocat de sindromul drobului de sare coroborat cu o temporară pierdere a sănătăţii mintale, că puterea a pregătit cuşti şi vrea să-i lege pe cetăţeni cu lanţuri de scaune? Pe ce meridian ar mai vâna voturi nişte parlamentari chiulind, chipurile din solidaritate cu oamenii cărora li s-a interzis participarea la lucrările legislativului, chiar în ziua în care Guvernul îşi asuma răspunderea în faţa Parlamentului pe, ţineţi-vă bine, proiectul noului Cod al muncii?
Şi cum să nu-i priveşti cu un strop de înţelegere pe finii naşilor de la Cotroceni, botezaţii Antenescu şi Mickey Mao, când caută un pretext să nu stea la serviciu, ţinând cont că, la precedenta moţiune, „Omul anului” (aşa cum a fost declarat Sobaru în „Jurnalul naţional” al propagandei voiculesciene) aterizase pe locurile opoziţiei? Cum să nu se pregătească să se faulteze reciproc Realitatea şi Antena 3, pentru un interviu în exclusivitate cu cel care va mai dori să-şi ia viaţa de faţă
