Roxana Golban, tânăra social-democrată care s-a dezbrăcat în Playboy, e un caz interesant: în destinul ei se bat cap în cap două seturi diferite de valori de stânga.
E adevărat, tânăra socialistă ar merita nişte penitenţă măcar pe Wikipedia, poate chiar printr-o bibliotecă. Dar nu pe motiv că s-a dezbrăcat într-un studio foto, ci pentru că susţine că asta e artă. Hugh Hefner, fondatorul Playboy, a afirmat răspicat, la începuturile din anii '50 ale revistei, încărcătura erotică a fotografiilor publicate.
Ceea ce Roxana Golban ar fi trebuit să afle la cercul de socialism revoluţionar al TSD e următorul lucru: presupunând că nu e pornografie, nu e de-loc musai să fie Venus din Milo. Iar motivul pentru care nu e pornografie e intuiţia fenomenală din 1953 a lui Hefner, care a ştiut să aşeze revista, la începuturi, pe culmea unui val social de relaxare sexuală şi într-o insolită, chiar dacă difuză, etică a autogratificării.
Fizice, dar nu numai. Glamour-ul cultural pe care i l-a dat revistei fondatorul prin colaboratorii de magnitudinea unui Nabokov sau Arthur C. Clarke, ca şi transformarea imaginilor erotice din mijlocul publicaţiei într-un dispozitiv de ascensiune socială şi realizare a eului pentru playmates sunt ingrediente ale unei revoluţii nu de catifea, ci de piele catifelată care se propagă până azi, în „Girls from the Playboy Mansion", reality show-ul pe care îl pot vedea telespectatorii români pe E! Entertainment.
Desigur că azi Hefner e un bătrânel de 85 de ani. Playboy a fost împins către centrul scenei ideologice americane încă din anii '60, de la apariţia flower power şi a feminismului radical. Dar a o trimite pe Roxana Golban în PDL pentru că s-a dezbrăcat în Playboy, aşa cum a făcut iniţial Victor Ponta, probează rinocerismul stângii româneşti.
Sigur, Ponta are grija alegătoarelor din mediul rural ale PSD, în etate de peste 55
