Lulu Ionescu (97 de ani) suferă de microencefalie, boală care trebuia să-l doboare în primii ani de viaţă. El ar putea intra în Cartea Recordurilor. Lulu îşi duce zilele într-un azil de bătrâni din Poienile de sub Munte, Maramureş.

Specialiştii spun că faptul că acest „omuleţ" a ajuns să trăiască aşa de mult reprezintă un caz medical excepţional. Lulu s-a născut cu o boală foarte gravă, microencefalie avansată, adică are un creier foarte mic. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a dat zile. Lulu Surdo-Mutu, cum era trecut în toate actele medicale, se apropie de vârsta de 100 de ani şi, de peste 50 de ani, îşi duce viaţa într‑un azil de bătrâni din Poienile de sub Munte, Maramureş.

Citiţi şi:

Căruţaşii sfidează moartea pe şoselele

Lulu nu a vorbit niciodată. De auzit, aude puţin. Până anul trecut, în ianuarie, se poate spune că nici nu a existat. Abia în 2010 i s-a făcut buletin şi a primit o identitate, un nume: Lulu Ionescu. Firavul lui trup nu măsoară mai mult de un metru şi jumătate înălţime şi vreo 40 de kilograme.

„Lulu a fost găsit pe o stradă din Oraviţa, în anul 1959, de un echipaj de Miliţie. Nu a putut fi identificat, aşa că a fost trimis la spitalul din Hunedoara pentru investigaţii. A fost diagnosticat cu microencefalie avansată, schizofrenie şi oligofrenie şi trimis aici, la azil", povesteşte Viorica Leordean, contabila centrului.

„Blând ca un mieluşel"

Nimeni nu s-a interesat vreodată de soarta acestui om. Nimeni nu l-a căutat. „Este blând ca un mieluşel. Pe acest omuleţ îl iubeşte toată lumea. Este prietenos, se apropie de oricine, e mereu cu zâmbetul pe buze. Se întristează doar când moare vreun bătrân al centrului", spune una dintre infirmiere. „Nu ştie a vorbi, dar ne mângâie, uneori chiar dansează", adaugă Viorica Leordean. Lulu nu a fost niciodată bolnav. „Doar răcit ţin minte să fi fost, dar şi a