Aşa i-a strigat un pedelist din sală lui Cristian Preda când a spus că partidul ar face bine să fie cinstit chiar dacă pierde nişte voturi. La drept vorbind, pedelistul anonim are dreptatea lui: Preda nu e dintre ei, nu a pus nici afişe şi nici nu a participat la mânăriile locale, la afacerile cu retrocedări de terenuri, la învârtit voturi în partid şi în afara lui. „Cine eşti, bă, tu?" e doar expresia psihanalizabilă a modului în care au socializat acei oameni. Preda nu face parte dintre ei, e din alt film.
Am mare respect pentru toţi cei trei samurai care şi-au făcut harakiri politic în PDL, Preda, Macovei, Voinescu. Dar încercarea lor de a impune nişte reguli de integritate în partid pleacă de la ideea că regulile bune sunt cele care lipsesc. Or, nu este aşa: la PDL lipsesc oamenii care să aplice reguli bune. Deci, oricât ai rafina regulile, nu obţii mare brânză.
PDL avea deja nişte reguli, doar că nu le aplica. PDL avea chiar şi o comisie de etică presupus puternică, pentru că şeful ei este ales de către congres. Doar că atât şeful, cât şi comisia de etică au dormit în şoşoni în ultimii ani. A schimba acum din nou regulile etice e doar o tactică disperată a celor trei, care oricum nu prea au alte mijloace la îndemână decât să reaprindă mereu discuţia despre etică, în speranţa că poate prinde rădăcini.
Cea mai controversată propunere a lor - suspendarea automată din partid a celor trimişi în judecată - caută să rezolve prin mijloace excepţionale o problemă care nu se poate rezolva prin mijloace normale. Care ar fi fost normalitatea? Normal ar fi fost ca acea comisie de etică a PDL să analizeze cazurile de trimiteri în judecată şi să ofere opiniei publice răspuns la câteva întrebări: 1) acuzaţiile împotriva lui X sunt credibile sau e doar o căutare de nod în papură din partea procurorilor (cu argumente)?; 2) a abuzat X de funcţia sa publică / ca