Colonelul a intrat în Jandarmerie în 1991, iar de şase ani este prim-adjunct al Inspectoratului din Mehedinţi.
De când se ştie a fost atras de ştiinţele exacte, dar şi de lucrurile foarte bine organizate. În copilărie, dar şi în adolescenţă, îşi dorea cu ardoare să ajungă inginer, meserie cu tradiţie în familia sa.
“Nu-mi place incertitudinea. Mă atrage tot ceea ce e foarte bine planificat”, ne spune Crinel Zaharescu.
În 1982, a părăsit Severinul pentru a urma cursurile Institutului Politehnic din Iaşi. Doi ani mai târziu, s-a şi căsătorit, apoi a venit pe lume şi primul său copil.
A fost exact momentul în care a început să ţină piept adevăratelor probleme ale vieţii. Iar destinul a fost destul de crud încă de la început.
„Soţia a luat repartiţie la Bâlvăneşti- Mehedinţi, fiind profesor de fizică, iar eu am luat repartiţie în Bacău, de unde era originară soţia. Am fost fiecare cu socrii săi. Asta a fost conjunctura la momentul acela. Era vremea când se dădeau repartiţiile guvernamentale”, îşi aminteşte ofiţerul.
“A fost destul de dificil, pentru că treci dintr-un sistem libertin într-unul restrictiv”
Nu s-a dat bătut şi a continuat „lupta” cu viaţa. Cu câteva sacrificii, a ieşit până la urmă învingător. A meritat, pentru că la sfârşitul anului 1988, soţia sa a revenit la Bacău.
A venit pe lume şi cel de-al doilea copil, iar lucrurile intrau pe un făgaş normal. Lucra deja ca inginer, la Întreprinderea de panouri electro-pneumatice din Bacău, însă în 1991, destinul avea să-l pună din nou la încercare, odată cu acceptarea ofertei de a intra în structurile MAI, având deja gradul de ofiţer în rezervă obţinut în timpul armatei.
“A fost destul de dificil, pentru că treci dintr-un sistem civil, libertine (unde ai posibilitatea să uzezi de toate drepturile constituţionale) într-unul restrictive, în care în momen