- Editorial - nr. 737 / 9 Martie, 2011 Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti in timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul Valeriu Gafencu" (I.P.S. Bartolomeu Anania). Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921, in comuna Sangerei, judetul Balti (Moldova). Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii (Parlamentul Republicii Moldova) de la Chisinau, adunarea reprezentativa care a votat, la 27 martie 1918, Unirea cu Patria-Mama, Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp. Lui Valeriu i-a revenit sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza cursurile Liceului "Ion Creanga" din Balti si, in 1940, devine student al Facultatii de Drept din Iasi. Arestat pentru apartenenta sa la Fratiile de Cruce, dupa evenimentele din ianuarie 1941, a fost condamnat la 25 de ani munca silnica si a ramas in detentie si dupa lovitura de stat de la 23 August 1944, cand a refuzat sa semneze cererea de eliberare conditionata. Cand a fost arestat, era student in anul II al Facultatii de Drept din Iasi. Reputatul profesor Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: "Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice". Din Aiudul vechiului regim a ajuns in iadul comunist de la Pitesti. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei si a medicamentelor i-au grabit sfarsitul trupesc, dar sufletul lui s-a intarit si a stralucit intru Hristos. Transferat la sanatoriul-inchisoare Targu Ocna, in decembrie 1949, s-a stins in 1952. "Pe 2 februarie, si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pregatindu-i-le pentru ziua de 18 februarie. A mai ce