Ministrul Botiş ar putea invoca, în apărarea sa, prezenţa la interviul de la redacţia „Adevărul“, unde a susţinut Codul Muncii. Nu ţine! Putea schimba data interviului, iar noi am fi înţeles motivul.

Consiliul de miniştri pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori (EPSCO), reunit luni la Bruxelles, a transmis recomandări de maximă importanţă statelor membre, privind programul de reforme naţionale pentru stimularea forţei de muncă.

Din nefericire, importanta reuniune a fost lipsită de aportul ministrului român al muncii, Ioan Nelu Botiş. Pur şi simplu, acesta a absentat. Locul lui a fost ţinut de un diplomat al reprezentanţei noastre de la Bruxelles. Dar ce alte lucruri atât de importante avea de făcut ministrul Botiş în acest timp? Sau, poate, a considerat acest Consiliu ca fiind lipsit de relevanţă?

Dacă ar fi fost aşa, cum se face atunci că miniştrii celorlalte state membre s-au obosit să vină în capitala Europei? După cum puteţi constata, deciziile luate luni, în absenţa reprezentantului guvernului român, sunt cruciale.

Desigur, România a fost reprezentată de un diplomat. Doar că acesta, oricât de bune i-ar fi pregătirea şi intenţiile, nu poate suplini prezenţa la un Consiliu a ministrului de resort. Doar ministrul poate exprima, credibil, poziţia guvernului în dosarele discutate. Mai mult, interacţiunea acestuia cu omologii săi europeni, discuţiile informale sunt foarte importante pentru orientarea politicilor şi susţinerea intereselor româneşti. Absenţa ministrului Botiş a însemnat că, din nou, România a fost „mâna sus, capul jos".

Ministrul Botiş ar putea invoca, în apărarea sa, prezenţa la interviul de la redacţia „Adevărul", unde a susţinut Codul Muncii. Nu ţine! Putea schimba data interviului, iar noi am fi înţeles motivul. Participarea la consilii reprezintă o obligaţie a miniştri