Intre Biserica si clasa politica are loc o vampirizare reciproca, cu atat mai intensa cu cat ne aflam mai aproape de alegeri si cu cat credibilitatea politicienilor este mai scazuta.

Relatia e reciproc avantajoasa, caci fiecare da din ce nu-i, de fapt, al ei si primeste ce-i trebuie mai tare. Politicienii dau Bisericii bani de la buget, adica din buzunarul contribuabilului, nu din cel propriu. In schimb, Biserica face infuzii saptamanale de credibilitate, caci in numele Domnului totul e permis.

Povestea nu e noua, dar parca niciodata batalia pe predicile favorabile nu a fost mai apriga si mai bine sustinuta. Dupa ce, ca prin minune, fondul pentru salariile preotilor a fost singurul care a crescut anul trecut, iata ca anul acesta deputatii au dat lumina verde proiectului de lege privind parteneriatul intre stat si Biserica. Si ce prevede el?

El stabileste ca statul va deconta 80% din proiectele sociale ale bisericilor. Banii vor fi acordati de o comisie alcatuita din 7 membri: 3 de la administratia locala si 4 de la culte. "Obiectivul principal al legii este de a facilita implicarea Bisericii, alaturi de autoritatile locale si de comunitate in desfasurarea unor activitati din sfera asistentei sociale. Biserica are un rol esential in coagularea comunitatii in jurul unor prioritati sociale, mai ales in aceasta perioada de criza economica", scrie in actul normativ.

Teoretic, ar trebui sa ni se umple ochii de lacrimi, induiosati de impletirea politicului cu Biserica intru alinarea nefericitilor acestei tari. Practic, proiectul este cutremurator din cu totul alte motive.

In primul rand, Biserica ar trebui sa se simta jignita si incalcata de aceasta prevedere. Adica de ce ar avea ea nevoie de facilitarea implicarii sale in "sfera asistentei sociale"? Nu este tocmai una dintre menirile ei esentiale sa antreneze si s