Vârstnicii din comuna Gherăieşti se ocupă de cultivarea acestor legume şi se tem că tinerii nu vor duce tradiţia mai departe.

Silvia şi Ioan Gherghuţ au moştenit această îndeletnicire de la părinţi. „Primul om care a cultivat andive la noi în sat a fost Dumitru Hazaparu, care a murit la 80 de ani, acum vreo 50 de ani“, spune Silvia Gherghuţ (56 de ani). Creşterea legumei presupune respectarea anumitor paşi. Întâi, planta este cultivată în grădină în primăvară. Toamna, sunt recoltate rădăcinile, care sunt plantate într-un beci special, numit „bordei“, de fapt o groapă dreptunghiulară săpată în pământ şi acoperită cu o structură de lemn, peste care se pun coceni.

Condiţii speciale

Cu trei săptămâni înainte de momentul ales pentru ca andivele să fie scoase la piaţă, în aceste bordeie se face foc. „La început trebuie mai mult foc şi apoi ceva mai rar, ca temperatura să se menţină constantă până la 20 de grade Celsius“, explică Vasile Bereş (55 de ani). Din rădăcina plantată în beci se dezvoltă un mugure, care nu trebuie să vadă lumina deloc, pentru a nu se înverzi, şi care trebuie să rămână acoperit cu pământ. Vasile Bereş cultivă andive de vreo 10 ani, de când a revenit din Roman la Gherăieşti, dar spune că mama lui, care a murit la 80 de ani, a cultivat toată viaţa ei.

„Am venit la ţară, mi-am vândut apartamentul, mi-am făcut o căsuţă şi trebuie să fac şi eu ceva, că nu poţi să stai degeaba“, spune bărbatul. El crede că pentru a obţine andive de calitate este nevoie de multă muncă, dar că beneficiile materiale sunt mulţumitoare. „Andiva e perisabilă. În trei-patru zile, o săptămână trebuie să o vinzi, pentru că se ofileşte sau se înverzeşte. Un kilogram de andive costă 10 lei în sat şi până în 150 în pieţele din Bucureşti. Preţul nu a mai crescut de cel puţin trei ani, dar avantajul este că banii îi dai pe rând şi îi iei toţi odată“,