„Libertate sau moarte” (Le Monde). „Puţine arme grele şi dificultăţi logistice. Limitele militare ale insurgenţilor” (Il Sole 24 Ore). „Stânga, la muncă!” (Liberation). „Partidul Socialist strâns cu uşa de alegerile primare” (Aujourd’hui en France/Le Parisien).

Ziarele franceze şi europene scriu despre negocierile de culise dintre Gaddafi şi rebeli.

Editorialul din La Repubblica, al doilea cotidian italian ca tiraj, este intitulat „Baletul negocierilor”. „Tentativa lui Gaddafi de a negocia cu rebelii avea ca obiectiv principal sondarea, divizarea dar şi semănarea confuziei în rândul adversarilor săi. Totul a dus însă la semănarea confuziei inclusiv în rândul fidelilor săi care au crezut la un moment dat că şeful vrea numai să se salveze pe sine şi familia sa şi să-i abandoneze pe ei. Gaddafi a trebuit să apară la televiziunile occidentale şi să afirme clar că nu există nicio negociere, deoarece nu negociază cu Al-Qaida şi adăugând că nu va părăsi niciodată Libia. Şi, totuşi, contacte şi negocieri cu rebelii au avut loc. Mustafa Gheriani, purtătorul de cuvânt al rebelilor, a confirmat acest lucru subliniind că «am refuzat ofertele lui Gaddafi». Alt şef rebel a adăugat că «nu avem nimic de negociat cu el (Gaddafi)». Şi totuşi Jalil, şeful Consiliului Provizoriu, a declarat pentru Al Jazeera că a pus următoarele condiţii pentru plecarea lui Gaddafi fără a fi urmărit judiciar: încetarea imediată a focului şi abandonarea puterii în cel mult 72 de ore. Contraofensiva mediatică a colonelului: nu vom negocia niciodată cu teroriştii. Strategia politică şi militară a lui Gaddafi, un veritabil joc dublu, consistă în a face cât mai multe propuneri şefilor insurgenţilor şi şefilor de trib”.

Presa europeană se întreabă şi despre capacitatea insurgenţilor de a face faţă contraofensivei lui Gaddafi.

Pe frontul libian, „Libertate sau moarte”, citim pe p