Marcarea în România a împlinirii a 135 de ani de la naşterea lui Brâncuşi a fost parazitată de o veste insistentă, de o iniţiativă care mă scoate pedes-tru pe drumuri, ca să vină rămăşiţele pămînteşti ale lui Brâncuşi acasă. Sau cel puţin asta îşi propune iniţiatorul. Probabil este un specialist în Brâncuşi şi a ajuns la concluzia că asta îi mai lipsea Sculptorului. Dar nu, omul este, aşa cum apare peste tot, de crezi că este o continuare a numelui său, "membru titular al Uniunii Scriitorilor din România". Să fiu scuzat, dar apartenenţa la un oengeu nu este argument în vreo dezbatere. Mai ales că domeniile sînt uşor diferite, una este arta plastică, alta literatura. Iar el este specializat nu în Brâncuşi, ci în... Nichita Stănescu, este un "apostol" sau un "împătimit" al poetului ploieştean, după cum scrie la gazete. Nu ştiu de unde vine obsesia pentru Brâncuşi, dar multă energie este cheltuită pe această apă de ploaie. În plus, "membrul titular al Uniunii Scriitorilor din România" are pasiunea onorabilă a mersului pe jos, mai ales în scopuri nobile, pe care şi le stabileşte singur. Dacă nu îl bagă nimeni în seamă, se supără. Faptul că nimeni din Târgu Jiu nu a văzut ros-tul unui mers pe jos de 25 de km pînă în Hobiţa l-a indignat în aşa hal că i-a făcut cu ou şi cu oţet pe gorjeni. De ziua lui Brâncuşi a vrut să facă un lanţ uman la Ateneu, format din 300 de oameni, dar nu au venit decît televiziunile, prilej de a-şi extinde tratamentul cu ingredientele de mai sus, ou şi oţet, la întregul popor român. De fapt, media este singura care îl bagă în seamă, chit că foloseşte un număr restrîns de noţiuni pentru a susţine o serie de idei extreme de îndoielnice. Orice persoană, nu neapărat jurnalist, ar trebui să se întrebe măcar dacă există vreo legătură logică între afirmaţiile şi idealurile persoanei. În schimb, un ziar prestigios şi naţional, îl declară "Omul zilei" pent