Degringolada lui Traian Radu Ungureanu constituie un spectacol dintre cele mai întristătoare. Am scris, în câteva rânduri, despre TRU, care a ţinut morţiş să involueze de la un foarte haios jurnalist sportiv la un ţucălar politic. A reuşit. De mult și con brio. De curând, m-am uitat la câteva videoclipuri, filmulețe, și am rămas siderat de patosul și ridicolul puse de Ungureanu în prezentarea teoriei chibritului. Vreau să spun a chibritului care nu ia foc.

Astăzi, TRU îşi strânge încă o dată buzele în muştiuc şi mai titireşte câteva osanale. La final – o piruetă. În vreme ce ţucalul rămâne acelaşi, cuvântul de foc al €uroţucălarului încrustează pe mânerul recipientului un Blaga, mon amour. În Freestyle Script, fonta preferată a celor cu vocaţia camarilei.

Învăţat cu coatele roase în mari biblioteci ale lumii, Teodor Baconschi e ros, de la o vreme, de mari ambiţii politice. Crede că i se cuvine funcţia de Prim Vicepreşedinte al PDL, iar despre fotoliul principal de la Cotroceni nu are nici o îndoială că a fost încleiat exact pe măsura şezutului Domniei sale. Ce rămâne, în continuare, neclar este pe ce se bazează Teodor Baconschi, când nutreşte asemenea visuri de mărire.

Despre speranţele pe care le-au nutrit unii de la cei doi şi cu ce s-au ales până la urmă, un articol excelent, Good bye integritate, TRU, Baconschi ş.a.m.d., semnează Andreea Pora în revista 22. Citez :

“Ceea ce a pus însă cruce oricărei pretenţii de reformă a PDL au fost nu atât discursurile, cât tăcerile. Dacă aşteptările în ce priveşte curajul lui Boc de a pleda la scenă deschisă prointegritate şi nu doar despre cum „am salvat ţara“ nu au fost foarte mari, dacă la Blaga nu a surprins atitudinea de miliţian încruntat ameninţător ca la o razie în vămi, tunând despre „solidaritate“ şi „noaptea cuţitelor lungi“, în schimb Traian Ungureanu a lăsat un gust acru-amar