Astăzi aştept musafiri. Cum „păi, iar”? Normal! Dacă am spus că fac mâncare de urzici cu mămăliguţă, normal că s-au autoinvitat. Sunt puţine gospodine care se încumetă să cureţe urzici şi foarte mulţi cei care le-ar mânca. E, asta e! Am făcut urzicile, s-au găsit pofticioşii, nu m-oi face zgârcită tocmai acum. Dacă ar fi fost o mâncare obişnuită, nu se înghesuia nimeni, pentru că şi-o făceau singuri. Le-am făcut nişte urzici... bestiale! Cu usturoi mult, dar şi cu hrean oltenesc, d'ăl de-ţi trosneşte urechile. Urmează doar să pun de mămăligă atunci când dau semnalul cu mobilul. Până intră pe strada mea am şi pus mălaiul.
Dar nu m-am lăsat şi le-am zis să contribuie cu ceva dulce la masa urzicoasă. Fără ceva dulce nu intră nimeni în bucătăria mea! Păi, ce cred ei că mai merge cum mergea? Când făceam trei-patru feluri de prăjituri pe care le hăpăiau cât ai zice peşte? Gata! Trebuie să-şi aducă şi ei o contribuţie. Una mică, o tartă cu mere. Tartă cu mere? Dar dacă nu va fi la fel de bună ca a mea şi n'o să-mi placă? Adică să nu-mi miroasă în bucătărie a ceva dulce? Ceva care să zăpăcească mirositorul după ce va primi izbitura de usturoi şi verdeaţă opărită de la urzici? Ceva dulce-acrişor învăluit în parfum de scorţişoară? Ceva care să-ţi lase gura apă? Cum, adică...? Nu, nici dacă mor nu las desertul ăsta delicios, care-mi zgândăre mândria şi talentul, să încapă pe mâinile altora. Gata, mă apuc de treabă, ca până să vină musafirii să fie gata tarta. Să-i termin încă de la intrare!
Numai că nu prea mai aveam timp pentru a pregăti un aluat. Am folosit o foaie de plăcintă din comerţ. Am scos-o de mustăţi din congelator. Apropo! De la un timp, am grijă să-mi pun în congelator câte un pachet de foi de plăcintă, de foitaj şi alte foi, pentru a face imediat ceva dulce, pentru cazuri de urgenţă. Aşa că le-am folosit acum.
Am montat foaia de plăcintă în t
