- dezordinea simbolică (XV) -
În urmă cu o săptămînă, referindu-se la felul în care descriam combinaţia propagandistică de mare succes a comunismului – reţeta mereu cîştigătoare în care filmul şi teatrul de mare respiraţie istorică şi patriotică se împletesc armonios cu marile rezultate ale sportivilor – un cititor îmi atrage atenţia să mă uit şi în alte curţi, unde situaţia e foarte asemănătoare. Domnia sa se întreabă, întrebîndu-mă: „Dar mă-ntreb acum eu stînd strîmb, filmele alea de le difuza holywodul, cu eterni cowboi buni, în lupta cu răii de indieni, care n-au înteles nici pînă acu superioritatea omului alb, ori chiar şarja cavaleriei uşoare britanice, ce-or fi oare?“. Aproape acelaşi lucru, stimate domn. Aproape. Dar nu acelaşi. Întrebarea dumneavoastră vine taman la pont, pentru că tocmai despre lucruri de astea o să vorbim în săptămînile care vin.
DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă" Mai cu seamă în ultimii zece, cincisprezece ani ai regimului comunist, evadarea imaginară făcea parte din normalitatea oricărei zile. Nu erau puţini românii care simulau resemnaţi, în viaţa de zi cu zi, participarea la edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Diurn, sau măcar pe parcursul celor opt ore de lucru, eram cetăţeni ai Republicii Socialiste România. Nocturn însă, evadînd imaginar, eram în inima îmbulzelii de la Woodstock, în studiouri de înregistrări, alături de Jimmy Page şi Robert Plant, sau pe străzile în pantă de la San Francisco, încercînd să ţinem pasul cu Steve McQueen, angajat într-o legendară urmărire. Respiram cu porţia aerul lumii libere a Occidentului, din discurile de vinil, din filmele de la video, din coletele care veneau cu greu „de afară“, din orice obiect care putea să ne ajute să ne refugiem imag
