Are un nume predestinat... gastronomic. Stefano Verdura. Adică: Ştefan Verdeaţă. Este italian, născut la Niscemi, în Sicilia. O vreme, a lucrat în Bucureşti, dar chiar dacă oraşul lui este mic – n-are nici 30.000 de locuitori – a preferat să plece din Capitala României pentru a se reîntoarce în... Capitala Anghinarei. L-am întâlnit la Bucureşti, la Festivalul Anghinarei. Şi mi-a vorbit cu pasiune despre „regina” lui. „Mie mi se pare că este asemeni cu florile. Are frunze, petale... Şi «il mio viola» nu are spini, cum are anghinarea de Roma”, laudă el „carciofi violetto di Niscemi”.
Mă asigură că se poate pregăti în toate felurile: crudă, fiartă, la grătar, la cuptor, cu paste. Ba chiar şi deserturi se prepară cu anghinare. Îmi recomandă să nu ratez îngheţata de anghinare, când o să vizitez Niscemi. Îngheţată? Ciulesc urechile. „Se dau fundurile de anghinare pe răzătoare şi se adaugă în baza pentru îngheţată (lapte, zahăr). Se fierbe puţin, apoi se dă vasul la rece şi se pune în maşina de îngheţată. Are un gust unic, dulce-amar!”
Mai subliniază că anghinarea este o plantă foarte sănătoasă. „Colesterol zero! În schimb, are cinarină, o substanţă benefică în tratamentul cirozei hepatice. Are şi mult calciu...” Îi cer o reţetă de salată. „Se pregăteşte din inima plantei. Foile mai tari se aruncă, iar când ajungi la frunzele albe înseamnă că sunt tinere. Aceea e inima de anghinare. O tăiem julienne, condimentăm cu sare, piper şi suc de lămâie. Adăugăm ulei de măsline extravirgin. Sicilian. Are gradul de aciditate cel mai mic. Când pregătim anghinarea cu ajutorul focului, nu-i mai dăm frunzele groase jos. Punem între ele usturoi, pătrunjel, ardei iute, sare şi ulei de măsline şi băgăm florile direct în foc. Când s-au copt, scoatem uşor inimile dintre foi. La Niscemi se pregătesc anghinare cu usturoi foarte gustoase!”, mă asigură.
