Noua lege a învăţământului aduce o atmosferă tensionată în multe facultăţi. Pentru că toate cadrele didactice din universităţi trebuie să aibă „patalama" de doctor, mai mulţi specialişti s-au trezit incompetenţi în faţa legii. „Nu sunt buni, dacă nu au doctorat", a spus rectorul Universităţii de Vest Timişoara, Ioan Talpoş, şi s-a spălat pe mâini de această problemă.

Ştefan Ambruş are o experienţă de violoncelist lungă cât o viaţă de om. Este angajat al Filarmonicii „Banatul” din Timişoara şi, în calitate de colaborator la Facultatea de muzică, are, în acest an, cinci studenţi. La fel ca şi alţi nouă colegi instrumentişti, nu are doctorat şi nu s-a gândit vreodată că profesionalismul său va conta mai puţin decât un titlu. „Am fost la Cluj, acum cinci ani, pentru că pe atunci mi-a trecut prin cap să fac doctoratul. Dar nu mi s-a părut că merită, deşi pe atunci încă se putea face gratis uşor”, şi-a amintit Ambruş.

Până luna trecută, instrumentiştii încadraţi în categoria „plata cu ora” îşi vedeau liniştiţi de creşterea „orchestrei viitorului”, pentru că legea îi obliga doar pe cei care doreau să treacă pe post la facultate să aibă doctorat. Acum, fiecare în parte, împreună cu şefii facultăţii, se străduiesc să găsească soluţii, deşi normele de aplicare a noii legi a învăţământului încă nu au apărut.

2.000 pe doctorat „gratis”

Soarta facultăţii de muzică este cu atât mai sumbră cu cât doctoratul în domeniu se poate face doar la Cluj sau la Bucureşti. „Şi costurile sunt foarte mari. Chiar dacă intri la locurile fără plată, la un calcul uşor, ajungi la nu mai puţin de 2.000 de euro, în doi ani”, a mai spus violoncelistul timişorean. „La locurile cu plată, care sunt nelimitate, doctoratul ajunge să coste 6.000 de euro. Asta, în condiţiile în care eu acum, la plata cu ora, nu câştig mai mult de 500 de lei. Iar dacă ajung t