Am scris cândva despre cea mai frugală masă la care a participat Gabriel Liiceanu. Demnă de notat este şi cea mai barocă cină pe care a savurat-o filosoful, nicăieri în altă parte decât în România, în casa unui doctor de la Brad. „Masa a început cu gustări: pateuri cu carne şi cu brânză, buşeuri cu ciuperci, platouri cu chifteluţe, rulouri de şuncă umplute cu salată de boeuf şi alte platouri cu diferite soiuri de cârnaţi. Toate stropite cu o palincă de pere. A venit apoi un borş de peri­şoare cu smântână”. Gazda trecea pe la fiecare dintre musafiri urmărind dacă le lipseşte ceva. „Au urmat sărmăluţele în foi de ştevie, apoi căprioara la tavă cu sos de capere, iar la miezul nopţii un uriaş tort, alb ca neaua şi ornat cu felii de portocală proaspătă”. Micul dejun de a doua zi a fost la fel de memorabil: „rânduri de brânzeturi, rânduri de cârnaţi, altele de pateuri, rânduri de dulceţuri şi miere, lapte dulce şi lapte bătut, iaurturi, ouă fierte şi... palinci”. Şi aventura gastronomică a continuat cu masa de prânz, o porţie de plăcinte cu brânză ceva mai târziu şi o cină la fel de copioasă ca aceea din ziua precedentă. Cum au făcut faţă invitaţii? „Eram totuşi foarte tineri. Nu am altă explicaţie pentru faptul că am rămas vii”.

Am scris cândva despre cea mai frugală masă la care a participat Gabriel Liiceanu. Demnă de notat este şi cea mai barocă cină pe care a savurat-o filosoful, nicăieri în altă parte decât în România, în casa unui doctor de la Brad. „Masa a început cu gustări: pateuri cu carne şi cu brânză, buşeuri cu ciuperci, platouri cu chifteluţe, rulouri de şuncă umplute cu salată de boeuf şi alte platouri cu diferite soiuri de cârnaţi. Toate stropite cu o palincă de pere. A venit apoi un borş de peri­şoare cu smântână”. Gazda trecea pe la fiecare dintre musafiri urmărind dacă le lipseşte ceva. „Au urmat sărmăluţele în foi de ştevie, apoi căprioara la