Practicată cu succes în SUA şi în majoritatea ţărilor vest-europene, medierea între părţi a început să prindă contur şi în România. O alternativă mult mai uşoară şi mai puţin costisitoare de rezolvare a problemei, ocolind sala de judecată, medierea transformă doi duşmani în parteneri de discuţii. Şi în Timişoara, această profesie numără deja în jur de o sută de practicanţi.

Soluţie pentru decongestionarea sistemului justiţiar

Medierea reprezintă o alternativă în raport cu Justiţia, de soluţionare a conflictelor dintre părţi, prin care o terţă persoană, imparţială şi fără putere de decizie, numită mediator, ajută părţile să convină asupra unei soluţii pentru neînţelegerile dintre ele.

O sesiune de mediere implică una sau mai multe discuţii între părţi, avo­caţii acestora şi mediator. Mediatorul nu forţează părţile să accepte o înţele­gere, rolul acestuia fiind de a le asista la discuţii şi de a le ajuta să iden­tifice obstacolele. Cu alte cuvinte, me­dierea poate să conducă spre un final agreat de ambele părţi, chiar dacă încercările premergătoare medierii de a ajunge la o înţelegere au eşuat.

Există, însă, doar anumite tipuri de cauze care pot fi mediate. Este vorba în general despre cele civile şi despre cauzele penale cu plângere prealabilă – adică, acele fapte penale în care chiar dacă părţile se împacă, nu se exclude răspunderea penală. Domeniile în care se aplică medierea sunt, când vorbim de drept civil, partajele, revendicările, pretenţiile, pe dreptul familiei – divor­ţurile, partajele, încredinţarea minorilor, pe drept comercial – pretenţiile, reven­dicările şi somaţiile de plată, pe drept penal se pot rezolva doar plângerile prealabile, iar pe protecţia consu­mato­rilor, pot apela la mediatori cei care au litigii pe prejudicii, nerespectarea clau­zelor contractuale sau clauze abuzive.