Un basm versificat scris de Gorki şi tradus de De­mo­s­­tene Botez (“Fata şi moar­­­tea”) îmi cade sub pri­­viri abia azi când, sor­ti­tă casării, într-un depozit, găsesc opera au­to­­rului căr­ţilor “Mama”, “Co­pilăria”, “Uni­ver­sităţile me­le”, “La stăpân”, citite în prun­­cia mea vâliseceană. Cu acest prilej fac cunoştinţă cu iscălitura lui I.V. Stalin. Vi­zi­tân­du-l pe Aleksei Maksi­mo­vici Peş­kov (cum se nu­mea de fapt scrii­torul so­vietic din Nijni No­vo­grad) împreună cu Voroşilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit poemul. Pe ultima pagină “papaşa Djugaşvili” a scris: “Această bu­­cată e mai puternică decât Faust al lui Goethe (Dra­­gos­tea învinge mo­­ar­tea)” , şi a semnat.

Mă furnică prin cren­gi­le sân­ge­lui ami­n­ti­rile, mai ales când con­stat că opera a apă­rut la noi (Edi­tura bu­­cureş­tea­nă “Cartea rusă”) în 1954, când C.T.C. -istul de la Krem­lin era de un an ţărână, dar sta­fia sa stă­pâ­nea şi-nspăi­mân­ta încă lumea.

Atâta am avut de scris! Un basm versificat scris de Gorki şi tradus de De­mo­s­­tene Botez (“Fata şi moar­­­tea”) îmi cade sub pri­­viri abia azi când, sor­ti­tă casării, într-un depozit, găsesc opera au­to­­rului căr­ţilor “Mama”, “Co­pilăria”, “Uni­ver­sităţile me­le”, “La stăpân”, citite în prun­­cia mea vâliseceană. Cu acest prilej fac cunoştinţă cu iscălitura lui I.V. Stalin. Vi­zi­tân­du-l pe Aleksei Maksi­mo­vici Peş­kov (cum se nu­mea de fapt scrii­torul so­vietic din Nijni No­vo­grad) împreună cu Voroşilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit poemul. Pe ultima pagină “papaşa Djugaşvili” a scris: “Această bu­­cată e mai puternică decât Faust al lui Goethe (Dra­­gos­tea învinge mo­­ar­tea)” , şi a semnat.

Mă furnică prin cren­gi­le sân­ge­lui ami­n­ti­rile, mai ales când con­stat că opera a apă­rut la noi (Edi­tura bu­­cureş­tea­nă “Cartea rusă”) în 1954, când C.T.C. -istu