În anii' 80, actorul Bogdan Stanoevici a interpretat o serie de roluri principale în film şi în teatru şi era unul dintre cunoscuţii membri al grupului SONG. Era destinat unei cariere de succes. Cu doar câteva luni înainte de Revoluţie, a emigrat în Franţa.
De curând, Bogdan Stanoevici are o iubită în România, pe Irina Wagner, una dintre cele două surori Wagner care au un cochet magazin în care se vând porţelanuri pictate manual. Aşa se face că actorul s-a întors cu arme şi bagaje în ţară, dorindu-şi să-şi reînnoade şi cariera artistică. Despre proiecte, dar şi despre amintiri, a vorbit actorul într-un interviu acordat pentru România Liberă.
V-a fost dor în toţi aceşti ani de „scândura" şi de filmul românesc?
Enorm. Bine, eu nu vin din postura actorului care s-a ratat în străinătate, deşi nu ar fi fost o tragedie. În această meserie este extrem de greu să te exprimi în altă limbă. Eu plecasem chiar având această perpectivă în minte. „Asta e, dacă nu iese nu iese. Nu-mi ia nimeni coroana". Experienţa mea şi tot ce-am învâţat să fac rămân în bagajul meu pentru totdeauna. Dar am avut totuşi şansa să lucrez mult şi în străinătate. Nu la nivelul la care am lucrat în ţară, dar, totuşi, semnificativ.
Şi chiar nu ar fi fost o tragedie dacă nu aţi fi jucat şi în Franţa?
Ar fi fost dureros, dar ar fi fost de înţeles. Eu nu-i pricep pe colegii mei care nu au reuşit în străinătate, dar le e ruşine să se întoarcă în ţară, să-şi reia meseria. „Că ce-o să zică rudele, ce-o să zică vecina de la 3" ştii, chestia asta românească.
"Nu voiam ceva de genul «actorii lor şi caii noştri »"
Cum aţi devenit actor francez?
Greu. Am luat-o de la zero. Nu scria pe fruntea mea că am la activ 18 lungmetraje, 16 telefilme şi nu mai ştiu câte piese. Şi a trebuit încet-încet să-mi găsesc un agent, să merg pe la castinguri. Căram cu mine nişte casete video
