Citeam ultima ştire sindicală de ieri . Câţiva membri din conducerea sindicatului Pro – Lex, sindicatul poliţiştilor, al celor care au strigat primii „ieşi afară javră ordinară” şi cei care s-au cam legat de domnul Blejnar şi de toţi cei care nu îşi pot face jocul prin Ministerul de Interne şi vămi din cauza sindicaliştilor care cer să se mai şi respecte legile, sunt învinuiţi de nişte activităţi un pic ilegale cu banii sindicatului.

Nu ştiu cât de adevărat o fi tot ce se scrie acolo.Ştiu că pe de o parte, în astfel de activităţi, nu se pot face întodeauna lucrurile ca la carte. De exemplu, mergi să cumperi nişte fluiere pentru demonstraţii. E normal că nu poţi organiza o licitaţie pentru fluierele pe care le cumperi la un preţ de nimic din târg. Şi nici bon fiscal nu îţi poate da oricine. Poate din dorinţa de a economisi nişte bani, le cumperi şi de la unii care nu au ştampilă şi cod fiscal.

Mai ştiu şi că, uneori, mai ales în România, în ţara mierii, nu poţi umbla la borcanul cu miere fără să îţi înmoi degetul să o guşti, să vezi dacă e bună. Şi uite aşa, apar micile ilegalităţi, care puse pe hârtie se pot transforma din punct de vedere legal în învinuiri că „a acceptat înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor fictive şi a denaturat veniturile şi cheltuielile sindicatului Pro Lex.” De aici până la alte învinuiri nu e decât un pas. De aici până la alte fapte e încă un pas. Totul depinde de dorinţa celui învinuit în a merge mai departe cu ilegalităţile şi a celui ce îl controlează, pentru a-l învinui.

Bineînţeles, nu ştiu câte, hai să zicem, cauciucuri au cumpărat cei de la Pro-Lex pentru maşinile lor şi cu ce bonuri le-au justificat şi nici ce s-a întâmplat cu cele 12 miliarde, cine şi cât a fost implicat în cheltuirea lor, dar greşeli probabil s-au făcut. Nu înţeleg însă de ce se iau procurorii de nişte “firfirici acolo” , mai a