Aplaudacii pro şi vuvuzelele contra duc o straşnică bătălie televizată pe preţul benzinei. Lacrimi de crocodil în studiouri pentru consumatorul intervievat la pompă, cifre de scumpiri care umplu ecranul, circ.
Politicienii contribuie şi ei la chirăiala generală, acuzându- se stupid, de parcă dacă îşi dau unul altuia cu hârtiile în cap, în direct la televizor, scad preţurile. Societatea civilă tace chitic - e mai sexy în aceste zile să vorbeşti despre corupţie şi Codul Muncii.
Să o luăm cu începutul. Benzina care va frige la buzunare provine, în proporţie de 40%, din petrolul din subsolul României, subsol pe care nu-l mai explorează nimeni cum trebuie din vremea comunismului. Nu avem niciun program naţional de încurajare a cercetării perimetrelor noi, de licenţiere a câmpurilor de petrol şi de extracţie.
De aceea, după 1989, producţia scade constant. Din când în când, alene, bizonii Agenţiei pentru Resurse Minerale mai scot în sictir câte-un perimetru la mezat. Acolo lucrurile se desfăşoară molcom, cu excepţia unor scandaluri ce bubuie grozav în presă, gen Sterling. Nu ştiu să existe o evidenţă clară, verificată, cu privire la câţi metri cubi de petrol se extrag efectiv din subsolul României, iar inspecţiile în teren, la gura sondei, sunt nişte basme cu zâne. Ca atare, dintro industrie de miliarde, statul a încasat în 2010 "fenomenala" sumă de 262 de milioane de euro.
Mai apoi, râd şi curcile de noi când ameninţăm vajnicii petrolişti superblindaţi cu avocaţi cu instituţiile numite Fisc şi Consiliul Concurenţei. Fiscul zguduit de scandaluri nu are nicio treabă, pe lege, cu formarea preţurilor. A-l trimite în control pe acest subiect este la fel cum ai trimite un poliţist ce se ocupă cu violurile să descopere evaziunea fiscală. Fiscul poate cel mult să constate dacă Petromul, de pildă, şi-a plătit taxele corect şi poate ap
