Un teatru celebru aflat în pragul ruinei, şi un actor renumit, aflat pe culmile gloriei, şi-au unit destinele acum opt ani. Ce se întâmplă când tradiţia britanică se împreunează cu energia americană?

Un mic rezumat al carierei - în film - a lui Kevin Spacey, născut în 1959: 1986-1994 - 13 filme, dintre care unele chiar foarte bune, de care însă mai nimeni nu îşi mai aduce aminte. 1995-1999 - alte 13 filme, în numai patru ani, care i-au adus două Oscaruri (pentru The Usual Suspects şi American Beauty), multe alte premii şi nominalizări (pentru Seven, Outbreak şi L.A. Confidential) şi l-au propulsat în rangul unei vedete de categoria I. 2000-2010 - 22 de filme, dintre care doar puţine au fost memorabile: din punct de vedere financiar, rolul lui Lex Luthor în Superman Returns, iar din punct de vedere artistic, Beyond the Sea - un biopic despre cântăreţul Bobby Darin, scris, regizat, şi produs de Spacey, care a intrepretat de altfel şi rolul principal.

Şi un mic rezumat al istoriei teatrului Old Vic, din Londra: înfiinţat în 1818, a avut pentru început rolul de a prezenta piese serioase unui public descris în 1824 de actorul Edmund Kean (unul dintre cei mai mari actori ai secolului 19) drept "o adunătură de brute ignorante". După ce a trecut prin diverse mâini şi a îndeplinit diverse funcţii (printre altele, sala de adunare a ligii prohibiţioniste din Marea Britanie), în 1929 teatrul a primit o trupă proprie, condusă de legendarul Sir John Gielgud. Deteriorat de bombardamentele germane în al doilea război mondial, Old Vic a fost refăcut la sfârşitul anilor '40, şi cunoaşte o perioadă de glorie în anii '50, din trupă făcând parte, printre alţii, Laurence Olivier, Ralph Richardson, Richard Burton şi Judi Dench. În 1963, Old Vic renunţă la propria trupă şi devine sediul trupei Teatrului Naţional. În următorii 13 ani, până când Teatrul Naţional se va m