Demersul Opoziţiei de acum două zile din Parlament seamănă cu un teatru de umbre. Pe ecran vedem un vultur care-şi repede ghearele asupra victimei, iar în spatele cortinei sunt doar câteva degete boante care se încârligă pentru a crea iluzii.
O lectură atentă a textului moţiunii căruia deputatul PNL Mariana Câmpeanu i-a dat citire în Parlament arată că social-liberalii au încercat să ne fraierească într-un mod pueril. Cele opt argumente din moţiunea lor de cenzură pentru care cer respingerea Codului Muncii din varianta Guvernului sunt contrazise de chiar propriul lor proiect de lege. Prinşi nepregătiţi la varianta de Cod a Guvernului, parlamentarii Opoziţiei au făcut şi ei unul pe genunchi şi l-au înregistrat în fugă, pe 1 martie, la Senat. El poate fi citit de oricine pe site-ul Senatului şi comparat cu textul moţiunii, de pe pagina Camerei Deputaţilor, şi cu proiectul Guvernului, care e expus şi el pe câteva site-uri.
Cele trei texte puse în paralel scot la iveală două adevăruri interesante. Unul este acela că social-liberalii au încropit un Cod aproape identic cu cel al Puterii. Diferenţele sunt pe ici pe colo, în chestiuni mai mult populiste decât fundamentale. Cum ar fi, de pildă, susţinerea liderilor sindicali de către Opoziţie, care nu vrea ca aceştia să poată fi concediaţi în timpul mandatului şi nici doi ani după aceea, pe motive care ţin de competenţele lor profesionale. Guvernul o vrea.
A doua idee care reiese din comparaţia Codului Uniunii Social – Liberale (USL) cu moţiunea de cenzură este, însă, mai bizară. Ea se rezumă astfel: din cele opt argumente mari şi late ale moţiunii, cinci şi cam trei sferturi dintr-al şaselea se contrazic cu propriul proiect de Cod al Muncii al Opoziţiei. Cu alte cuvinte, madam Mariana Câmpeanu a respins proiectul Guvernului pentru nişte articole pe care, culmea, ea şi USL le susţin în propriul proiect.
Ia
